duminică, iulie 4

Azi




E un nou inceput, si duce la inca un sfarsit. Aceasta este viata mea, viata mea alaturi de tine. Si daca scriu aici, o fac pentru ca stiu ca nu ai intelege si mai stiu si ca nu vei citi niciodata aceste randuri. Esti prea insensibil pentru a-ti aduce aminte de existenta vreunui blog, asta doar daca nu iti spun din nou ca ar fi trebuit sa-l citesti atunci cand ai avut ocazia.
Mdah, toate cuvintele se transforma in mici mizerii, care au un singur rol, acela de a arunca simbolul iubirii noastre in profan.
Si, cum intotdeauna este nevoie de cel putin trei alineate, mai scriu aici si despre felul in care ai vorbit cu mine acum 30 de minute... despre dulceata din tonul tau, felul tau de a ma convinge ca totul e la fel ca la inceput si lacrimile tale atunci cand ti-am spus ca nu mai iau nimic drept sigur, nici macar ceea ce-mi spui tu, deoarece, daca e cineva care iese mereu ranit, cu siguranta, eu sunt aceea.