sâmbătă, septembrie 12

Photo Shoot - Clujana




















    Într-o zi i-am spus unui prieten că vreau să ies la poze cu cineva, să-mi pot schimba ulterior poza de profil (facebook). Săritor din fire, mi-a propus să ieşim împreună şi să folosim aparatul lui (citez: şmecher). Evident că am fost încântată, mai ales când a acceptat să folosim ca background nişte clădiri abandonate din zona Clujana unde visam să "mă trag în chip" încă din liceu. Ne-am hotărât pentru o dată şi ne-am întâlnit în ziua respectivă undeva după ora 19.
     Am mers pe jos până acolo şi am început să studiem terenul (aka gardul pe care trebuia să-l sărim ca să intrăm în perimetru). După ce ne-am decis să facem primul pas şi să sărim prin locul care ni s-a părut nouă mai confortabil, au început să ne latre câinii din curţile vecine. Am sărit prima şi am aruncat o privire la monstrul care făcea gălăgie. O pufoşenie de statură medie, probabil metis,  care imediat ce m-a văzut şi-a încheiat pledoaria. M-am schimbat în rochiţă şi am început să pozăm. Evident, cu tot felul de comentarii şi glume pe parcurs. E mult mai uşor să faci pe modelul când fotograful ţi-e amic şi-l cunoşti deja de ani de zile. După ce ne-am chinuit să ne cocoţăm într-o arteră care făcea cândva legătura între două clădiri şi care acum e suspendată în aer, clădirea destinaţie fiind cenuşă, m-am descălţat şi a început seria pozelor cică "artistice". Mare păcat că stăteam  ca o maimuţă şi râdeam încontinuu. I-am îngreunat treaba amicului meu, dar măcar ne-am distrat, Şi unele poze au ieşit chiar uimitoare.
    După ce ne-am săturat de praful inhalat, am coborât şi am mers într-altă clădire. Aici erau graffiti-urile pe care le tot vedeam zi de zi când mergeam la liceu şi care m-au determinat să aleg locul de la bun început. Dar din păcate nu exista podea şi cum se înserase, nu mai vedeam nici o cale de acces la desene. Aşa că ne-am mulţumit cu nişte poze la parter, printre faianţă desenată şi sticle de Noroc. Adevărul e că pozele au ieşit chiar mai frumoase decât mă aşteptam. Mi se pare că Bogdan a surprins atât latura mea sensibilă, cât şi partea edgy a personalităţii mele.
Pot fi cu siguranţă atât o prinţesă, cât şi un trol.