Aseara, sau mai bine zis azi-noapte, am terminat de citit Razbunarea gemenilor scrisa de Gligor Hasa. Mie mi-a placut, a fost o carte destul de cumpatata si cu toate ca nu e chiar genul meu, a fost destul de captivanta, sau cel putin asa mi s-a parut.
E un roman istoric, in care se imbina povestea lui Cotiso cu cea a lui Zoltes Dius iar, mai apoi, cu ale lui Ortis si Dacis (gemenii) si a lui Viezure.Se prezinta totodata ( intr-un mod indirect) si viata dacilor din acele timpuri, cu toate ca mie nu mi s-a parut un roman istoric in adevaratul sens al cuvantului...
Ce mi-a placut cel mai mult din toata cartea va impartasesc si voua. Sunt 2 citate prezente in ultima povestire.
I. Am fost piatra nesimtitoare intr-o poteca a lumii; am devenit bucata de suflet. Fericiti cei care nu se gandesc la nefericirea semenilor! Fericiti cei pentru care lumea incepe si se sfarseste in pragul bordeiului lor! Fericiti cei ce traiesc aidoma copacilor, gazelor, salbaticiunilor, cu nepasare, intr-un continuu azi! Simtirea si cugetarea: nefericirea nefericitilor...
II. Scrisul, prietene, e o boala latenta, cu care vii pe lume ori o iei din lume, care te macina, te face sa suferi de suferintele tuturor semenilor, de nedreptatile si impilarile istoriei, care nu te privesc pe tine; boala aceasta, pe care o indragesti si fara de care nu mai poti trai, cum nu mai pot fara fumul semintei de canepa vracii de la Persia ori India, nu are leac, nici impacare. E darul pe care, fara sa stie, ti l-a dat scribul cel orb de la Tomis, deodata cu cartile inteleptilor. Din pricina ei nici o bucurie nu va sa-ti fie deplina, iar telurile mereu se vor indrepta de la tine ca linia orizontului, pentru ca noi, cei ispititi sa nemurim cu scrisul faptelor oamenilor, trecerea si petrecerea lor, adica istoria, visam, la urma urmei, sa indreptam greselile zeilor, implinindu-le lucrarea. De aceea eu socot ca chiar si cel mai neinsemnat scrib e sortit sa fie om pentru oameni. Un suferind.
duminică, octombrie 17
vineri, octombrie 15
Linkin Park - Iridescent
Dupa cum spuneam si ieri, incerc sa ma regasesc... in fiecare zi din nou si din nou pana ma voi obisnui cu cautarea si voi crede ca s-a terminat, cu toate ca de fapt nu voi inceta niciodata sa caut...
Lyrics | Linkin Park lyrics - Iridescent lyrics
Lyrics | Linkin Park lyrics - Iridescent lyrics
joi, octombrie 14
luni, august 9
miercuri, iulie 7
The Twilight Saga - Eclipse
Nu sunt una dintre milioanele de adolescente care saliveaza in fata ecranului cu gandul la Robert Pattinson, Taylor Lautner sau, de ce nu, BooBoo Stewart... ultimul nume ma face sa rad:)) dar, totusi, tocmai am vizionat filmul. Nu datorita publicitatii sau actorilor, ci datorita cartilor, carti pe care acum un an si mai bine le-am citit cu sufletul la gura si cu ochii adanc infundati in monitor .
Deh, am citit sute de carti, insa nici macar una nu mi-a transmis atatea emotii. Era normal, eram si inca sunt o adolescenta, iar cartea este, dupa parerea mea, special pentru adolescenti. Un gen de Harry Potter +15 si fara atat de multa magie, cu toate ca, la fel ca in Harry Potter, fantasticul e suit pe un piedestal, iar nimeni, pe tot parcursul seriei, nu se gandeste sa il coboare.
Povestea e draguta, detaliile din carte o fac cu adevarat profunda si mistica intr-un anume fel, fara a devia chiar atat de tare de la realitate incat sa transforme cartile intr-o adevarata insiruire de avioane ultra super mega giga extra rapide, nave spatiale si planete cu aliens :)), aici transpuse prin ideea unor varcolaci.
Nu pot sa spun ca am mai investit in vreo serie de carti atat de mult timp ca si in Twilight . Am petrecut in jur de 2 saptamani in fata calculatorului incercand sa inteleg, pentru ca de descifrat era mult mai greu, toate cele 4 carti in limba engleza.
M-au ajutat foarte mult, mereu am fost pasionata de tot ce tine intr-o anumita masura de paranormal si de limba engleza, asa ca mi-am imbinat pasiunile intr-un mod util pentru ca, de fapt, fiecare carte citita este un plus de sensuri pe care le poti atribui unui cuvant.
Distributia este ok, actorii nu sunt specialitatea mea, iar despre cum joaca, nu pot judeca din moment ce eu nu sunt in stare nici macar sa-mi imit parintii pe care ii vad zi de zi, dar totusi, atat de multa publicitate in jurul "iubirii" dinte Robert Pattinson si Kristen Stewart mi se pare o porcarie care nu reuseste nimic decat sa transforme filmul intr-un cliseu. Si sa nu mai pomenim de zvonurile cum ca ar fi insarcinata sau ca ar iesi cu Taylor Lautner. Trebuie sa fi complet idiot si in lumea fanteziilor pentru a putea crede asa ceva. E pur si simplu o strategie de marketing. Felul perfect de a mentine interesul pentru film, cu toate ca primul a fost cat de cat bunicel, al doilea putin mai prost, iar al treilea din nou, mai prost.
E normal sa lipseasca interesul pentru o ecranizare de calitate atunci cand e deja sigur ca publicul va adora filmul, deoarece" povestea" este transpusa si in realitate. Sau cel putin partea mai siropoasa, cea cu multa, muuulta iubire, intre personajele principale a.k.a. Robert& Kristen. De fapt, aman2 sunt o pereche ,ma rog, nereusita, atat pe ecran cat, posibil, si in viata de zi cu zi. 2 lesinati. Scuzati expresia dar este pe cat de posibila, pe atat de adevarata.
Destul cu criticile la adresa celor doi, separat sunt ok, impreuna, dezastru, dar, dupa cum multi stiu, dezastrul are mai multa audienta decat ceva banal, ca sa nu zic fericit.
Eu cred ca o sa reiau cartile. Doar asa din lipsa de ocupatie si incapatanare de a nu citi ceva obligatoriu, precum enorma lista de carti pentru vancata intocmita de generosul domn diriginte.
Deh, am citit sute de carti, insa nici macar una nu mi-a transmis atatea emotii. Era normal, eram si inca sunt o adolescenta, iar cartea este, dupa parerea mea, special pentru adolescenti. Un gen de Harry Potter +15 si fara atat de multa magie, cu toate ca, la fel ca in Harry Potter, fantasticul e suit pe un piedestal, iar nimeni, pe tot parcursul seriei, nu se gandeste sa il coboare.
Povestea e draguta, detaliile din carte o fac cu adevarat profunda si mistica intr-un anume fel, fara a devia chiar atat de tare de la realitate incat sa transforme cartile intr-o adevarata insiruire de avioane ultra super mega giga extra rapide, nave spatiale si planete cu aliens :)), aici transpuse prin ideea unor varcolaci.
Nu pot sa spun ca am mai investit in vreo serie de carti atat de mult timp ca si in Twilight . Am petrecut in jur de 2 saptamani in fata calculatorului incercand sa inteleg, pentru ca de descifrat era mult mai greu, toate cele 4 carti in limba engleza.
M-au ajutat foarte mult, mereu am fost pasionata de tot ce tine intr-o anumita masura de paranormal si de limba engleza, asa ca mi-am imbinat pasiunile intr-un mod util pentru ca, de fapt, fiecare carte citita este un plus de sensuri pe care le poti atribui unui cuvant.
Distributia este ok, actorii nu sunt specialitatea mea, iar despre cum joaca, nu pot judeca din moment ce eu nu sunt in stare nici macar sa-mi imit parintii pe care ii vad zi de zi, dar totusi, atat de multa publicitate in jurul "iubirii" dinte Robert Pattinson si Kristen Stewart mi se pare o porcarie care nu reuseste nimic decat sa transforme filmul intr-un cliseu. Si sa nu mai pomenim de zvonurile cum ca ar fi insarcinata sau ca ar iesi cu Taylor Lautner. Trebuie sa fi complet idiot si in lumea fanteziilor pentru a putea crede asa ceva. E pur si simplu o strategie de marketing. Felul perfect de a mentine interesul pentru film, cu toate ca primul a fost cat de cat bunicel, al doilea putin mai prost, iar al treilea din nou, mai prost.
E normal sa lipseasca interesul pentru o ecranizare de calitate atunci cand e deja sigur ca publicul va adora filmul, deoarece" povestea" este transpusa si in realitate. Sau cel putin partea mai siropoasa, cea cu multa, muuulta iubire, intre personajele principale a.k.a. Robert& Kristen. De fapt, aman2 sunt o pereche ,ma rog, nereusita, atat pe ecran cat, posibil, si in viata de zi cu zi. 2 lesinati. Scuzati expresia dar este pe cat de posibila, pe atat de adevarata.
Destul cu criticile la adresa celor doi, separat sunt ok, impreuna, dezastru, dar, dupa cum multi stiu, dezastrul are mai multa audienta decat ceva banal, ca sa nu zic fericit.
Eu cred ca o sa reiau cartile. Doar asa din lipsa de ocupatie si incapatanare de a nu citi ceva obligatoriu, precum enorma lista de carti pentru vancata intocmita de generosul domn diriginte.
duminică, mai 9
O mica chestie
Mereu mi-am ajutat prietenii , iar aceasta povestire e pentru fostul meu coleg de banca , Marinel... Avea nevoie de o nota la romana mai mare de 3 asa ca mi-a cerut ajutorul... sper ca i-a fost de folos.
Nea Vasile cel vesnic tanar
Indiferent de spatiul si timpul in care i se desfasoara gandurile, mereu exista un om care sa nu vrea sa renunte cu toate ca soarta ii este potrivnica, considerand ca visul pe care il urmareste cu atata zel este totodata si motivul existentei lui.
Eu cunosc o singura persoana de acest fel, pe Nea vasile, iar aceasta este povestea lui:
"De mic copil, de cand citeam basmele stramosesti, am dorit un singur lucru, ceva etern si cum eu pot fi "ceva", mi-am dorit sa fiu nemuritor, am tanjit la celebra tinerete fara batranete si bineinteles, ce ar insemna asta fara sora ei? Viata fara de moarte. Si uite, eu le-am obtinut, dar pretul platit a fost prea scump pentru existenta unei fiinte...
Nu va ganditi la Praslea cel Voinic sau la Harap-Alb, nu sunt un print, cu toate ca mi-as fi dorit sa fi fost, sunt doar un om care la 15 ani era cu ghiozdanul in spate, pregatit sa lase in urma totul doar pentru a-si indeplini visul.
Am parasit casa de pe malul marii, casa matusii mele, cea care ma crescuse de la 12 ani, de la accidentul parintilor mei si am abandonat acolo o intreaga istorie, 30 de jurnale in ale caror pagini erau intregile mele amintiri de cand stiam cum sa "mazgalesc" pe foaie. Intreaga mea avere era in mainile matusii Mara, dar cui i-a pasat?
Din Constanta, am ajuns la Cluj, unde m-am angajat la o turma, la Rachitele. Schimbarea mi-a priit, intinderile nesfarsite de iarba verde si de flori parfumate m-au inspirat si am scris, dar am lasat totul in urma si am plecat...
In mintea mea, eram convins ca doar cu mult, mult capital in spate voi putea gasi o echipa competenta formata din cei mai buni cercetatori stiintifici, care sa imi gaseasca "samburele" vietii. Eram constient ca apa fermecata si mere de aur nu exista asa ca aceasta era sansa mea si nu puteam sa o ratez.
Am plecat in jurul lumii si am tot cautat, am tot cautat, timp de 30 de ani, zburand din tara-n tara si totusi totul a fost in zadar. Atunci am decis sa ma-ntorc...
Inapoi la Constanta, ajuns in fata usii matusii mele -decedata de 3 sau 4 ani- am vazut oglinda entitatii ei, casa, darapanata si ingropata-n propriu-i moloz. Trecand peste prag am simtit ca ceva se rupe inauntrul meu, iar cand am zarit acolo, pe raftul murdar din spatele masutei de cafea toate cele 30 de jurnale murdare si pline de amprente de unsoare, parca o ceata s-a spulberat dimprejurul visului meu.
Mi-am ridicat comoara si am constientizat, atunci cand le-am simtit greutatea, ca tot ceea ce cautam fusese de fapt chiar aici, in scrisul meu...
Am avut un soc si mi-am petrecut urmatoarele 4 luni intr-un ospiciu, strangandu-mi jurnalele-n brate si strigand "a fost in zadar! Totul a fost in zadar!", iar dupa tot acest timp, varul fostului meu patron de la Rachitele m-a eliberat din tortura si mi-a dat postul de gradinar pe care dorea de mult sa-l ocupe si oportunitatea de a publica tot ce am scris.
Cu ajutorul lui am refacut tot traseul, iar fiecare "mazgalitura" de-a mea a fost recuperata si consemnata. Aceasta a fost povestea mea. Concluzia va ramane dumneavoastra, eu sincer stiu acum ca in viata e etern doar gandul, gandul materializat, transformat in fraze sau versuri... restul, totul e relativ, iar lucrurile relative nu pot avea durata mai lunga decat secunda in marele infinit.
Pentru mine, singura cale spre viata vesnica e scrisul. El te mentine de-a pururea tanar si frumos, iar tot ce scri se reflecta mii de ani in urma nefiintei tale..."
Tema a fost viata fara de moarte si tinerete fara de batranete, trebuia sa scrie despre calatoria unui om pentru a gasi aceste lucruri. Ei bine, chiar sper sa-i fi fost de folos :D sa ia un 6 sau un 7 :)) l-ar ajuta mult...
Nea Vasile cel vesnic tanar
Indiferent de spatiul si timpul in care i se desfasoara gandurile, mereu exista un om care sa nu vrea sa renunte cu toate ca soarta ii este potrivnica, considerand ca visul pe care il urmareste cu atata zel este totodata si motivul existentei lui.
Eu cunosc o singura persoana de acest fel, pe Nea vasile, iar aceasta este povestea lui:
"De mic copil, de cand citeam basmele stramosesti, am dorit un singur lucru, ceva etern si cum eu pot fi "ceva", mi-am dorit sa fiu nemuritor, am tanjit la celebra tinerete fara batranete si bineinteles, ce ar insemna asta fara sora ei? Viata fara de moarte. Si uite, eu le-am obtinut, dar pretul platit a fost prea scump pentru existenta unei fiinte...
Nu va ganditi la Praslea cel Voinic sau la Harap-Alb, nu sunt un print, cu toate ca mi-as fi dorit sa fi fost, sunt doar un om care la 15 ani era cu ghiozdanul in spate, pregatit sa lase in urma totul doar pentru a-si indeplini visul.
Am parasit casa de pe malul marii, casa matusii mele, cea care ma crescuse de la 12 ani, de la accidentul parintilor mei si am abandonat acolo o intreaga istorie, 30 de jurnale in ale caror pagini erau intregile mele amintiri de cand stiam cum sa "mazgalesc" pe foaie. Intreaga mea avere era in mainile matusii Mara, dar cui i-a pasat?
Din Constanta, am ajuns la Cluj, unde m-am angajat la o turma, la Rachitele. Schimbarea mi-a priit, intinderile nesfarsite de iarba verde si de flori parfumate m-au inspirat si am scris, dar am lasat totul in urma si am plecat...
In mintea mea, eram convins ca doar cu mult, mult capital in spate voi putea gasi o echipa competenta formata din cei mai buni cercetatori stiintifici, care sa imi gaseasca "samburele" vietii. Eram constient ca apa fermecata si mere de aur nu exista asa ca aceasta era sansa mea si nu puteam sa o ratez.
Am plecat in jurul lumii si am tot cautat, am tot cautat, timp de 30 de ani, zburand din tara-n tara si totusi totul a fost in zadar. Atunci am decis sa ma-ntorc...
Inapoi la Constanta, ajuns in fata usii matusii mele -decedata de 3 sau 4 ani- am vazut oglinda entitatii ei, casa, darapanata si ingropata-n propriu-i moloz. Trecand peste prag am simtit ca ceva se rupe inauntrul meu, iar cand am zarit acolo, pe raftul murdar din spatele masutei de cafea toate cele 30 de jurnale murdare si pline de amprente de unsoare, parca o ceata s-a spulberat dimprejurul visului meu.
Mi-am ridicat comoara si am constientizat, atunci cand le-am simtit greutatea, ca tot ceea ce cautam fusese de fapt chiar aici, in scrisul meu...
Am avut un soc si mi-am petrecut urmatoarele 4 luni intr-un ospiciu, strangandu-mi jurnalele-n brate si strigand "a fost in zadar! Totul a fost in zadar!", iar dupa tot acest timp, varul fostului meu patron de la Rachitele m-a eliberat din tortura si mi-a dat postul de gradinar pe care dorea de mult sa-l ocupe si oportunitatea de a publica tot ce am scris.
Cu ajutorul lui am refacut tot traseul, iar fiecare "mazgalitura" de-a mea a fost recuperata si consemnata. Aceasta a fost povestea mea. Concluzia va ramane dumneavoastra, eu sincer stiu acum ca in viata e etern doar gandul, gandul materializat, transformat in fraze sau versuri... restul, totul e relativ, iar lucrurile relative nu pot avea durata mai lunga decat secunda in marele infinit.
Pentru mine, singura cale spre viata vesnica e scrisul. El te mentine de-a pururea tanar si frumos, iar tot ce scri se reflecta mii de ani in urma nefiintei tale..."
Tema a fost viata fara de moarte si tinerete fara de batranete, trebuia sa scrie despre calatoria unui om pentru a gasi aceste lucruri. Ei bine, chiar sper sa-i fi fost de folos :D sa ia un 6 sau un 7 :)) l-ar ajuta mult...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)