Tu poți uita, minune, raza
ce lumina privirea mea?
Când tu vorbeai și aprindeai
speranța
unei iubiri ce m-ar fi încântat...
și uite!
Unde s-a ajuns acum,
să uit e tot ce vreau
nu-ți spun
că nu-s eu însămi,
și așa
nu mă rănește iar
privirea ta.
Dar să nu uiți,
iubite pisoiaș, că pot
să-ți mut din locul lor comod
gândurile, dorințele... și restul.

Lolita - Vladimir Nabokov

"Regiunile polare nu cunosc nimfetele."

"...statul este tutorele suprem al copiilor minori."

"...astăzi mă surprind gândindu-mă că lunga noastră călătorie pângărise, pur şi simplu, cu o dâră sinuoasă de bale ţara frumoasă, enormă, încrezătoare şi visătoare, care la momentul acela, aşa cum văd acum lucrurile, nu reprezenta pentru noi decât o colecţie de hărţi mototolite, ghiduri deteriorate, anvelope uzate, plus suspinele ei noaptea - noapte de noapte, noapte de noapte."

"Nu trăim numai într-o lume a gândurilor, ci şi într-o lume a lucrurilor. În absenţa experienţei, cuvintele sunt lipsite de sens."

"...am capacitatea (...) de a vărsa torente de lacrimi în timpul altei furtuni."

"...eu m-am gândit că aceste fâşneţe uită totul, în vreme ce noi, bărbaţii îndrăgostiţi, păstrăm cu sfinţenie fiecare fărâmă din nimfetismul lor."

"And I shall be dumped where the weed decays,
And the rest is rust and stardust."

"Nu-i adevărat că aptitudinile artistice sunt caracteristici sexuale secundare, aşa cum au afirmat anumiţi şarlatani şi şamani, lucrurile stau invers: sexul este servul artei."

"...artistul nu dispreţuieşte scurgerea culorilor umede în aducerile aminte."

"Sărmana noastră poveste de dragoste s-a reflectat o clipă în ochii ei cenuşii, spălăciţi, stranii din cauza ochelarilor, a fost evaluată şi repudiată, aşa cum se întâmplă cu o petrecere anostă, cu un picnic pe timp de ploaie la care au venit doar cei mai nesăraţi pisălogi, cu un exerciţiu plicticos sau cu o fărâmă de noroi uscat care i-a acoperit cu o crustă copilăria."

"The moral sense in mortals is the duty
We have to pay on mortal sense of beauty."

"Mă gândesc la zimbri şi la îngeri, la taina coloranţilor rezistenţi, la sonetele profetice, la refugiul oferit de artă. Este singurul fel de nemurire de care ne vom bucura şi tu, şi eu, Lolita mea."


Prima carte citită anul acesta. Şi singura cap-coadă... nu-mi mai amintesc să fi întâlnit în vreo altă carte atâtea imagini de o plasticitate debordantă. Citind cartea, m-am simţit ca plimbându-mă prin galeriile muzeului de artă. Deşi nu mi-a plăcut tema, m-a atras limbajul autorului, faptul că mi-a transmis emoţii, că a reuşit să imprime atât trăirile Lolitei, cât şi pe ale lui Humbert într-un mod foarte veridic. Nu ştiu pe care dintre cele două personaje le-am compătimit mai mult... deşi iniţial povestea lor, legătura lor sexuală mi s-a părut macabră, sordidă, în finalul operei am vărsat câteva lacrimi pentru Humbert. Pentru faptul că obsesia lui, viciul lui au fost învinse şi a conştientizat că realmente cunoscuse iubirea. Şi acum îmi pare rău când îmi amintesc ultimele pasaje....

Şoareci şi oameni - John Steinbeck

"Un bărbat înalt sta în prag. Ţinea la subsuoară o pălărie de pâslă turtită, în timp ce îşi pieptăna lins înapoi părul jilav, negru şi lung. Ca şi ceilalţi, purta pantaloni albaştri de doc şi o jachetă scurtă de bumbac. Când termină să-şi pieptene părul, se îndreptă spre interiorul odăii, mişcându-se cu maiestatea la care nu ajung decât domnitorii şi cei care-au atins desăvârşirea în vreun meşteşug. Era cărăuşul fruntaş, prinţul fermei, în stare să mâne zece, şaisprezece şi chiar douăzeci de catâri, legaţi de un singur lanţ de cei din cap. Era în stare să ucidă din vârful biciului o muscă pe crupa rotaşului, fără a atinge animalul. Avea în felul lui de a fi o gravitate şi un calm atât de profund, încât orice discuţie înceta când deschidea el gura. Autoritatea lui era atât de mare, încât opinia sa era lege, în orice domeniu, fie că era vorba de politică ori de dragoste. Acesta era Slim, cărăuşul fruntaş. Faţa lui ascuţită ca baltagul era fără de vârstă. Putea să fi avut şi treizeci şi cinci, şi cincizeci de ani. Urechile sale auzeau mai mult decât i se spunea şi vorbirea lui domoală avea subţirimi, nu de gândire, ci de înţelegere dincolo de gândire. Mâinile lui, mari şi subţiri, aveau în mişcări delicateţea gesturilor unui dansator de templu."

"Geaba citeşti cărţi. Omu' are nevoie de alţii lângă el."

"Orişicare vrea un petec de pământ al lui, nu mult, nu cine ştie ce, da' să aibă şi el ceva al lui. Un loc un' să poa' să trăiască şi de unde să nu-l poată da nimeni afară."

"-Gogoşi! spuse. Am văz't io destui d-alde voi. S-aveţi voi doi biştari, păi aţi fi colo la oraş, şi v-aţi lua două rânduri de rachiu şi-aţi suge fundu' paharului. Vă ştiu io."

După câte se pare, mai nou am ceva cu portretele... dacă vara trecută mi s-a pus pata pe un portret feminin, de data asta m-am îndrăgostit de portretul lui Slim. Interesant cum reuşeşte Steinbeck să-i ofere aerul acesta aristocratic unui cărăuş. Oricum, e un personaj cu greutate, foarte bine conturat. Nu ştiu dacă George şi Lennie au  aceeaşi distincţie de mediu pe care o are Slim. De fapt, mi se pare că sunt încorsetaţi în condiţia lor de muncitori. De aceea nici nu li se realizează visul agrarian. Ambii sunt prea închistaţi în propria lor condiţie subumană. Lennie aduce puţin cu personajul lui Voltaire din Candid. Naivitatea lui seamănă cu cea a lui Charlie (Flori pentru Algernon), George fiind pentru el ce era domnişoara Kinnian pentru Charlie (înainte de operaţie şi de apariţia dimensiunii sexuale) . Per total mi-a plăcut mult alegoria lui Steinbeck... într-adevăr, lumea asta e dominată de şoareci, sunt prea puţini oameni...

Rossandra - Dimitrie Bolintineanu

".................................................
>> - Nu mai voi, o, drăguliţă,
Vinul de Cotnar,
Ci mă-mbată din guriţă
Cu ceresc nectar!<<
 Faţa ei rumeneşte
Ca o roză-n flori
Şi cu mâna învăleşte
Aste vii colori.
Pe cosiţa-i văluroasă
Negri fluturaşi
Cu-aripioară neguroasă
Tremur drăgălaşi.
Sânul ei îl învăleşte
Valuri dulci de crin
Când suspinul înfloreşte
Rotunzioru-i sân.
Două flăcări luminate
Ochii-i poleiesc.
Astfel negri diamante
La soare lucesc.
Cine-o vede, se răpeşte
De mândreţea sa,
Din suflarea ei doreşte
A se îmbăta.
Dănţuieşte răpitoare
Graţiile-o-nsoţesc
Cum p-o rază din drag soare
Fluturi ocolesc.
Şi  în danţul ce-o îmbată
Saltă graţios
Ca o stea lin legănată
Pe un râu fugos.
Apoi cade leşinată
Pe un moale pat
Unde Ştefan o dezbată
Cu un sărutat.
......................."

Am găsit pasajul acesta vara trecută. Nu ştiu ce m-a apucat să citesc Bolintineanu. Nu ştiu ce m-a apucat să citesc poezie. În fine... ideea este că m-am îndrăgostit de farmecul pe care-l utilizează pentru a o descrie pe Rossandra. Limbajul, comparaţiile, imaginile, totul emană seducţie şi naturaleţe în egală măsură. Mi se pare incredibil să găsesc aşa ceva într-o carte despre legende istorice. Mai nou, totul e posibil...

Jocul cu mărgele de sticlă - Hermann Hesse

  "... pe cât este de uşor să se încastreze, frumos şi ingenios, orice capitole ale trecutului în istoria universală, pe atât de incapabil este fiecare prezent să-şi realizeze propria-i ordine."
"Nu trebuie nicidecum să năzuieşti către o învăţătură desăvârşită, prietene, ci către propria ta desăvârşire."
 "Adevărul este trăit, nu predat de la catedră."
 "Facem muzică oricum, cu mâinile şi cu degetele, cu gura, cu plămânii, nu numai cu creierul, iar cel ce ştie să citească notele, dar nu şi să cânte perfect la un instrument, acela să nu discute despre muzică."
 "Dacă te cheamă autoritatea superioară într-o funcţie, atunci să ştii: fiecare urcare a unei trepte în serviciu nu e un pas spre libertate, ci spre încătuşare. Cu cât mai înaltă e funcţia, cu atât mai strânsă e încătuşarea. Cu cât e mai mare puterea pe care ţi-o dă funcţia, cu atât e mai riguroasă obligaţia de a sluji. Cu cât mai puternică e personalitatea, cu atât mai prohibit arbitrarul."
 "A te îndeletnici cu istoria însemnează: a te lăsa în seama haosului şi a-ţi păstra totuşi credinţa în ordine şi sens. "
"Oamenii mari sunt pentru tinerime stafidele din cozonacul istoriei universale."
 "...oamenii eminenţi sunt invidiaţi de obicei nu numai din pricina măreţiei şi energiei lor interioare, ci şi din cauza fericirii lor aparte, a soartei lor aparent privilegiate."
 "Norocul nu are nimic a face nici cu raţiunea, nici cu morala, este prin esenţa lui ceva magic, aparţinând unei trepte timpurii, tinereşti a umanităţii."
"Conţinutul istoriei este doar egoismul omenesc şi lupta pentru putere, pentru puterea materială, brutală, animalică, o luptă veşnic aceeaşi, care se supraevaluează şi se glorifică singură."
 "Ceea ce caut eu nu este atât satisfacerea unei curiozităţi sau a unui dor după viaţa profană, cât mai ales eliberarea de orice restricţie. Nu vreau sa plec, purtând în buzunar asigurarea că mă voi putea întoarce în cazul unei dezamăgiri, ca un călător prudent care vrea să vadă niţeluş lumea. Dimpotrivă, eu râvnesc riscul, complicaţiile şi pericolul, sunt însetat de realitate, de dăruire şi faptă, chiar de privaţiuni şi suferinţă."
"Oamenii ce lucrau cu mintea trezeau la ceilalţi un fel ciudat de aversiune şi repulsie, erau preţuiţi, ce-i drept, de departe, şi solicitaţi la nevoie, dar nicidecum iubiţi şi socotiţi în rând cu lumea."
 "Omul e mai bucuros să suporte un chin şi un canon fizic, exterior, decât (...) să încerce să se schimbe sufleteşte."
 "Unui om ce se străduie să înţeleagă cele spirituale nu-i e îngăduit să-şi piardă iubirea."
 "Profesorul nu are datoria de a-şi sluji elevul, ci amândoi au datoria de a sluji spiritul."
"Aşa se întâmplă când un om şi-a concentrat întreaga capacitate de a iubi asupra unui singur obiect; o dată cu pierderea acestuia, totul se prăbuşeşte şi el rămâne sărac printre ruine."
 "...în viaţă jocul Mayei include pretutindeni şi în acelaşi timp înălţimile şi josniciile, eternitatea şi moartea, măreţia şi ridicolul."
 "Meditaţia şi înţelepciunea erau lucruri bune, nobile, dar se părea că ele înfloreau numai în izolare, la marginea vieţii, iar faptele şi suferinţele celui ce înota în fluviul vieţii şi se lupta cu valurile sale nu aveau nimic a face cu înţelepciunea, îi erau date, erau soarta lui, trebuiau săvârşite şi îndurate." 

Să ucizi o pasăre cântătoare - Harper Lee

”nu mi-am dat seama că-mi place să citesc până-n clipa în care am fost amenințată să nu mai pot citi. Nimeni nu-și dă seama că-i place să respire!”

”Singurul lucru care nu poate fi statornicit prin legea majorității este conștiința omului.”

”Să fii curajos înseamnă  să știi că ești pierdut înainte de a întreprinde ceva, totuși întreprinzi oricum, și mergi până la capăt, orice-ar fi.”

”Thomas Jefferson a spus cândva că toți oamenii se nasc egali (...). Noi știm însă că oamenii nu s-au născut egali în sensul pe care vor să-l acrediteze unii,, există oameni mai inteligenți decât alții, exist[ oameni care au mai multe posibilități fiindcă s-au născut cu ele, există oameni care câștigă mai mulți bani decât alții, există cucoane care fac prăjituri mai gustoase decât altele - pentru simplul motiv că unii sunt înzestrați din naștere cu talente care depășesc nivelul normal al majorității oamenilor.”

”Nu poți fi cinic dacă spui adevărul, nu-i așa?”

”Nimic nu-i oprit pe lumea asta, afară de un singur lucru, să râzi de ceilalți! Așa că am să intru la circ  și am să râd de ei de-am să mă stric.”

Ce găseşti când cumperi o carte de la "anticariat"

          Ieri, în drum spre facultate, ne-am oprit cu Oana să ne uităm la cărţile expuse pe o masă de către un domn care avea o gheretă de ziare. După ce am aruncat o privire peste titluri ne-am grăbit la curs. Totuşi, după ce cursul s-a încheiat, am revenit şi eu mi-am ales câteva cărţi. Până la urmă am cumpărat una singură, Bel-ami, scrisă de către Guy de Maupassant, deoarece auzisem de autor şi mi-a stârnit curiozitatea. I-am plătit domnului şi am plecat. Pe stradă, am început să răsfoiesc cartea şi am găsit declaraţia domnişoarei Kuki pentru nu am idee cine. Şi mica mea descoperire mi-a făcut ziua mai frumoasă...