duminică, octombrie 17

Razbunarea gemenilor

Aseara, sau mai bine zis azi-noapte, am terminat de citit Razbunarea gemenilor scrisa de Gligor Hasa. Mie mi-a placut, a fost o carte destul de cumpatata si cu toate ca nu e chiar genul meu, a fost destul de captivanta, sau cel putin asa mi s-a parut.
E un roman istoric, in care se imbina povestea lui Cotiso cu cea a lui Zoltes Dius iar, mai apoi, cu ale lui Ortis si Dacis (gemenii) si a lui Viezure.Se prezinta totodata ( intr-un mod indirect) si viata dacilor din acele timpuri, cu toate ca mie nu mi s-a parut un roman istoric in adevaratul sens al cuvantului...
Ce mi-a placut cel mai mult din toata cartea va impartasesc si voua. Sunt 2 citate prezente in ultima povestire.

I. Am fost piatra nesimtitoare intr-o poteca a lumii; am devenit bucata de suflet. Fericiti cei care nu se gandesc la nefericirea semenilor! Fericiti cei pentru care lumea incepe si se sfarseste in pragul bordeiului lor! Fericiti cei ce traiesc aidoma copacilor, gazelor, salbaticiunilor, cu nepasare, intr-un continuu azi! Simtirea si cugetarea: nefericirea nefericitilor...

II. Scrisul, prietene, e o boala latenta, cu care vii pe lume ori o iei din lume, care te macina, te face sa suferi de suferintele tuturor semenilor, de nedreptatile si impilarile istoriei, care nu te privesc pe tine; boala aceasta, pe care o indragesti si fara de care nu mai poti trai, cum nu mai pot fara fumul semintei de canepa vracii de la Persia ori India, nu are leac, nici impacare. E darul pe care, fara sa stie, ti l-a dat scribul cel orb de la Tomis, deodata cu cartile inteleptilor. Din pricina ei nici o bucurie nu va sa-ti fie deplina, iar telurile mereu se vor indrepta de la tine ca linia orizontului, pentru ca noi, cei ispititi sa nemurim cu scrisul faptelor oamenilor, trecerea si petrecerea lor, adica istoria, visam, la urma urmei, sa indreptam greselile zeilor, implinindu-le lucrarea. De aceea eu socot ca chiar si cel mai neinsemnat scrib e sortit sa fie om pentru oameni. Un suferind.