sâmbătă, septembrie 12

Shafique Keshavjee - Prinţesa şi profetul

"în miezul oricărui conflict se află ekantavada, care înseamnă <>."

"religiile sunt ceea ce s-ar numi scoarţa copacului, pe când spiritualitatea este seva."

"Cheia succesului este să reuşeşti să-ţi explorezi întreaga fiinţă."

"Distrugerea creatoare este mecanismul însuşi al Vieţii."

"Unul dintre cele mai mari flageluri contemporane este, cu siguranţă, faptul că acelaşi cuvânt poate fi purtătorul unor interese extrem de diferite."

"sunteţi tânăr şi nu faceţi decât să căutaţi marile suferinţe."

"Gusturile muzicale îţi dezvăluie un om sau o generaţie mai bine decât o mulţime de teste psihologice sau sondaje."

"Adevăratul erou nu este acela care urmează cele mai mici impulsuri sau care face ştirea de pe prima pagină a jurnalelor, ci acela care, zi de zi, este fidel într-un cămin banal."

"în cele din urmă, războiul final pe această planetă nu se va da între Est şi Vest, între negri şi albi, între comunişti şi capitalişti, între atei şi credincioşi, ci între cei care râd şi cei care nu râd."

"Înţeleptul este cel care a renunţat la dorinţa sa de a-i schimba pe ceilalţi şi lumea, care s-a eliberat de intenţia sa de a exercita o formă de putere, fie ea chiar benefică."

"A trăi înseamnă a ţine în frâu poftele monstrului, pentru ca frumuseţea prinţesei să poată înflori."


Photo Shoot - Clujana




















    Într-o zi i-am spus unui prieten că vreau să ies la poze cu cineva, să-mi pot schimba ulterior poza de profil (facebook). Săritor din fire, mi-a propus să ieşim împreună şi să folosim aparatul lui (citez: şmecher). Evident că am fost încântată, mai ales când a acceptat să folosim ca background nişte clădiri abandonate din zona Clujana unde visam să "mă trag în chip" încă din liceu. Ne-am hotărât pentru o dată şi ne-am întâlnit în ziua respectivă undeva după ora 19.
     Am mers pe jos până acolo şi am început să studiem terenul (aka gardul pe care trebuia să-l sărim ca să intrăm în perimetru). După ce ne-am decis să facem primul pas şi să sărim prin locul care ni s-a părut nouă mai confortabil, au început să ne latre câinii din curţile vecine. Am sărit prima şi am aruncat o privire la monstrul care făcea gălăgie. O pufoşenie de statură medie, probabil metis,  care imediat ce m-a văzut şi-a încheiat pledoaria. M-am schimbat în rochiţă şi am început să pozăm. Evident, cu tot felul de comentarii şi glume pe parcurs. E mult mai uşor să faci pe modelul când fotograful ţi-e amic şi-l cunoşti deja de ani de zile. După ce ne-am chinuit să ne cocoţăm într-o arteră care făcea cândva legătura între două clădiri şi care acum e suspendată în aer, clădirea destinaţie fiind cenuşă, m-am descălţat şi a început seria pozelor cică "artistice". Mare păcat că stăteam  ca o maimuţă şi râdeam încontinuu. I-am îngreunat treaba amicului meu, dar măcar ne-am distrat, Şi unele poze au ieşit chiar uimitoare.
    După ce ne-am săturat de praful inhalat, am coborât şi am mers într-altă clădire. Aici erau graffiti-urile pe care le tot vedeam zi de zi când mergeam la liceu şi care m-au determinat să aleg locul de la bun început. Dar din păcate nu exista podea şi cum se înserase, nu mai vedeam nici o cale de acces la desene. Aşa că ne-am mulţumit cu nişte poze la parter, printre faianţă desenată şi sticle de Noroc. Adevărul e că pozele au ieşit chiar mai frumoase decât mă aşteptam. Mi se pare că Bogdan a surprins atât latura mea sensibilă, cât şi partea edgy a personalităţii mele.
Pot fi cu siguranţă atât o prinţesă, cât şi un trol.

vineri, septembrie 11

Ilf şi Petrov - Viţelul de aur

"Prăpastia finaciară este cea mai adâncă dintre toate şi te poţi afunda în ea pentru toată viaţa."

"În ce ţară rece trăim! La noi totul e ascuns, totul e clandestin. Pe milionarul sovietic nu-l poate descoperi nici măcar Comisariatul Poporului pentru Finanţe, cu tot cu aparatul său fiscal ultravigilent."

"Fericirea nu aşteaptă pe nimeni. Ea rătăceşte prin ţară, în veşminte lungi, albe, şi cântă ca o copilă: <> Dar acastă copilă naivă trebuie cucerită, trebuie să-i placi, să-i faci curte."

"Seamănă ceea ce e raţional, bun, veşnic, şi-om vedea noi pe urmă."

"Paralele cu lumea mare în care trăiesc oameni mari şi fac lucruri mari, există o lume mică, cu oameni mici şi lucruri mici. În lumea mare s- inventat motorul Diesel, s-a scris cartea Suflete moarte, s-a construit hidrocentrala de pe Nipru şi s-a înfăptuit un zbor în jurul lumii. În lumea mică s-a inventat balonaşul ţipător <>, s-a scris cântecul Cărămizile  şi s-au făcut pantalonii tip <>. În lumea mare oamenii sunt mânaţi de dorinţa de a fericii omenirea. Lumea mică este departe de asemenea preocupări înalte. Locuitorii ei au o singură dorinţă: să-şi ducă cumva zilele fără să sufere de foame. "


miercuri, septembrie 9

Ilf şi Petrov - Douăsprezece scaune

"Există la Moscova o categorie de oameni care nu se pricep câtuşi de puţin la pictură, pe care nu-i interesează deloc arhitectura şi nu găsesc nimic frumos în monumentele trecutului. Oamenii din această categorie se duc la muzee numai fiindcă ele se află instalate în clădiri frumoase."

"Şterge-ţi ochişorii, cetăţeanco. Fiecare lacrimă a ta e o moleculă din  cosmos."

"Ştii, Vorobianinov, scaunul ăsta mă face să mă gândesc la viaţa noastră. Şi noi plutim duşi de curent. Iată-ne la fund, iată-ne iar la suprafaţă, deşi, după cât mi se pare, acest lucru nu bucură pe nimeni. Nu ne iubeşte nimeni, în afară de miliţia judiciară, care nici ea nu ne iubeşte."


luni, septembrie 7

Jorge Luis Borges - Aleph

"Labirintul e o casă care a fost făcută pentru ca oamenii să se rătăcească; arhitectura lui; bogată în simetrii, este subordonată acestui scop."

 "Oricât ar fi de rudimentală înţelegerea unui om, întotdeauna e superioară înţelegerii dobitoacelor."

"Să fii nemuritor e un lucru obişnuit; în afară de om, toate fiinţele sunt nemuritoare, fiindcă nu ştiu ce-i moartea; de aceea să crezi că eşti nemuritor e ceva divin, înfricoşător, neînţeles."

"Gândul cel mai fugar ascultă de un desen invizibil şi poate încununa ori inaugura o formă tainică."

"Am fost Homer, în curând voi fi Nimeni, asemenea lui Ulise; în curând voi fi toţi, voi fi mort."

(Nemuritorul)

"Unii bărbaţi caută iubirea unei femei pentru a uita de ea, pentru a nu se mai gândi la ea."

"Timpul nu reface ceea ce pierdem, veşnicia păstrează totul pentru slava ei sau pentru a-l încredinţa focului mistuitor."

"...fiecare om e un organ de care se slujeşte divinitatea pentru a simţi lumea."

 (Teologii)

"Adevărul este că sunt unic. Nu mă interesează ceea ce un om poate transmite altor oameni; asemenea filosofului, socotesc că nimic nu poate fi comunicat prin meşteşugul scrisului."

"dintre atâtea jocuri, cel pe care-l prefer este jocul de-a celălalt Asterion. (...) Uneori mă păcălesc şi râdem amândoi în hohote."

"Casa este de mărimea lumii; mai bine zis, este lumea."

"Totul există de multe ori, de paisprezece ori, dar sînt două lucruri în lume care par să existe o singură dată: sus, complicatul soare; jos, Asterion. Poate că eu am creat stelele şi soarele şi casa enormă, dar nu-mi mai aduc aminte."

"Dacă auzul meu ar percepe toate zgomotele lumii, i-aş distinge paşii."

(Casa lui Asterion)

vineri, iulie 10

Haruki Murakami - Kafka pe malul mării

"Totul ţine de imaginaţie. Responsabilitatea noastră începe odată cu imaginaţia. In dreams begin the responsibilities, scrie Yeats şi are perfectă dreptate. Invers spus, acolo unde nu există imaginaţie, probabil nu apare nici răspunderea."

"- Mai întâi saluturile, însă odată terminate, începe despărţirea. Bună ziua, la revedere! În flori găseşti furtună, în viaţa numai despărţire..."

"Generalizez şi gîndesc deductiv, de aceea ce spun eu ajunge să sune aşa. Motivul este că realitatea din jurul meu nu este altceva decât un conglomerat de prevestiri sumbre adeverite."

"Fericirea este de un singur fel, dar nefericirea e de o varietate infinită."

"mintea îngustă, lipsa de imaginaţie, intoleranţa sunt ca nişte paraziţi. Îşi schimbă gazda, îţi schimbă forma şi se perpetuează la nesfârşit. Sunt fără speranţă şi nu am de gând să le permit să intre aici."

"Ce vreau eu să spun e că atât cât trăieşte omul, se nasc înţelesuri între toate lucrurile din jurul său, oricare ar fi ele. Esenţial  este dacă ele apar în mod natural sau nu. Nu mă refer la a fi deştept sau nu, ci doar la lucrurile pe care le vezi sau nu cu proprii tăi ochi."

"Lumea grotescului este întunericul din propriul nostru suflet. Înainte ca Freud sau Jung să arunce lumină asupra subconştientului prin analizele lor, oamenilor li se părea evidentă corelaţia dintre cele două forme de întuneric şi o acceptau ca atare, fără să-şi ridice întrebări. Nu era nici măcar o metaforă. Dacă o urmăm şi mai în trecut, nu era nici măcar o corelaţie. Până ca Edinson să inventeze becul, cea mai mare parte a lumii era cufundată, literalmente, într-o beznă adâncă. Între întunericul fizic, exterior şi cel al sufletului, interior, nu exista o linie de demarcaţie, ci se contopeau unul în celălalt, se legau direct. Aşa. Oşima îşi lipeşte perfect palmele."

"spiritele rătăcitoare erau, totodată, un fenomen grotesc, cât şi o stare sufletească perfect firească şi la îndemână. (...) Însă în lumea în care trăim acum lucrurile nu mai stau aşa. Întunericul lumii exterioare a dispărut complet, dar cel din suflet a rămas neschimbat. Ceea ce noi numim ego sau conştient este în mare parte cufundat în întuneric, asemenea unui aisberg."

"Prezentul pur este avansul nesimţit al trecutului, care înghite viitorul. În fapt, întreaga percepţie este deja o memorie."

"Ascultă, Hoshino, Dumnezeu există doar în mintea oamenilor. Mai ales în Japonia, de bine, de rău, Dumnezeu este foarte versatil. Ca dovadă,când generalul Douglas MacArthur, comandantul forţelor americane de ocupaţie, i-a spus împăratului de acum încolo să nu mai fii Dumnezeu, acesta i-a răspuns am înţeles, sunt un om normal şi din 1946 a încetat să mai fie divin. Ăsta este Dumnezeul Japoniei - poate fi ajustat, potrivit. A fost îndeajuns ca un soldat american cu ochelari de soare şi o pipă ieftină în colţul gurii să dea un ordin şi şi-a schimbat întreaga fiinţă. Într-atât este de ultra-postmodern. Dacă crezi că există, există. Dacă crezi că nu există, nu există. Aşa că nu e cazul să-ţi faci probleme. "

"Oamenii se nasc ca să trăiască, nu? Şi totuşi, cu cât trăiesc mai mult, cu atât devin mai gol pe dinăuntru, iar de acum încolo o să devin probabil un om şi mai gol, şi mai lipsit de valoare."

"sunt un om lipsit de prejudecăţi, ca istoria şi vremea. Şi tocmai pentru că nu am prejudecăţi, mă pot transforma într-un sistem."

"- Ştii ce este acela limbo? Este punctul de mijloc dintre viaţă şi moarte, un loc trist şi sumbru. Acolo sunt eu acum. Acum limboul este pădurea. Eu am murit. Am murit din propria mea voinţă, însă nu am trecut încă în cealaltă lume. Cu alte cuvinte, sunt un suflet în tranziţie, iar suflete în tranziţie nu au formă. (...) Acum singurul care mă poate distruge definitiv este cineva care are această calificare. Din păcate, tu nu o ai. Tu nu eşti decât o fantasmă necoaptă şi incompletă."

marți, iunie 30

Emmanuelle Arsan - Emmanuelle (1)


"Știți strigătul lui Goethe: Clipă, oprește-ți zborul: o, cât ești de frumoasă! Dar numai să-și oprească zborul clipa și gata cu frumusețea ei! Numai să încerci să eternizezi frumusețea și a și murit. Frumusețea nu înseamnă nuditate, ci dezgolire. Frumusețea nu e sunetul râsului, ci gâtul din care acesta izbucnește. Frumusețea nu e urma de pe hârtie, ci momentul în care e sfâșiat sufletul artistului!"

"Mi-ar plăcea îndestul ca virtutea supremă să fie pasiunea frumuseții. Aceasta conține totul. Ceea ce este frumos este adevărat, ceea ce este frumos se justifică, ceea ce este frumos ne asigură asupra eșecului morții. Frumusețea este locuitoarea unui altfel, pe care nu l-am fi putut cunoaște dacă nu ar fi acordat știința sa aventuroasă de a fi și suflul său etern minților noastre înspăimântate și inimilor noastre muritoare. Dragostea de frumusețe e cea care ne-a făcut alții pe noi, cei atât de asemănători animalelor. Gândirea, pe care sevele prământului au trezit-o în noi, primele ei spaime, ne-a stârnit tocmai contra acestui pământ, făcându-ne să ne târâm cu sărmanele noastre membre prin spații mediocre, în care ne-am înfipt zeii. Miracolul frumuseții, ieșit din curiozitățile noastre rebele, din orgoliile noastre, e șansa noastră întru zbor. Căci frumusețea înseamnă aripile lumii. Fără ea, spiritul s-ar târî prin tină."

"Frumusețea științei ne apără de nenorocirea magiei. Iar frumusețea rațiunii de aceea a fardurilor mitului. Tocmai din dragoste pentru frumusețe, până la urmă, lumea va refuza să se mai așeze în fotoliile teatrului iluziilor, în care măștile politicii și ale revelației își joacă jocul lor de umbre cu o nobilă lentoare. Universul va râde de pretențiile lor imobile. Iar omul își va vindeca sufletul prin caracter, descoperind în dezvoltarea continuă a inteligenței remediul coșmarurilor și himerelor sale."

"viața noastră e ciudat de simplă: nu există o altă datorie mai înaltă în lume decât inteligența, un alt destin decât dragostea și o altă dovadă a binelui decât frumusețea."

"Zeii nu se nasc decât în spatele pleoapelor coborâte."