What The Water Gave Me

Dragul meu Oriflame...

Cum am rămas fără cataloage (ce reprezentant bun sunt şi eu) am căutat, şi găsit, varianta online. Deci pentru Anca şi Didi în special, să nu vă mai răpesc din timpul de la şcoală, click aici!

Giveaways

Astăzi m-am înscris şi eu la un giveaway. De obicei nu mă înscriu pentru că ştiu că nu am suficient noroc şi pentru concursuri, mi se canalizează prin alte părţi. Şi totuşi, uite-mă înscrisă în giveawayul  Alinei. Pentru cei care doresc să-şi rişte norocul (poate au mai mult decât mine), să încerce aici http://justanangel4u.blogspot.com/2012/05/first-giveaway.html

Jason Walker - Down

Jocul ielelor - Camil Petrescu

    Ce sunt ielele? Ce ar trebui să fie? Fiinţe mitologice? Tentaţii? Sau doar idei, ce par inocente dar de fapt sunt letale? De obicei nu citesc teatru, nu mă defineşte - în afară de Shakespeare nu m-a atras nici un alt dramaturg. Şi, totuşi, piesa lui Camil Petrescu m-a cucerit de la prima pagină. Poate doar eu sunt ciudată şi mă regăsesc în haosul care domnea peste "împărăţia" lui Petrescu, dar cred că scrierea cere în primul rând sacrificiu şi generozitate, abia apoi intrând talentul în discuţie, fapt ce reiese şi din agitaţia din redacţie. Nu sunt în măsură să critic şi simt că orice elogiu ar fi de prisos, piesa lui Petrescu este întradevăr o Capodoperă, în special datorită atmosferei şi misterului care se propagă din carte, învăluind cititorul...


"Da... de mâine începe să se învârtească iar scrânciobul ruginit al lumii... Milioane de oameni se vor ridica deasupra norilor şi vor fi striviţi apoi de pământ..."

"...la roata lumii vor învârti mulţi nebuni până se va opri maşinăria ei cum trebuie... Vor suna cât cerul tobele poftelor... Se vor încăleca mereu trăsnetele turbării..."

"...ai avut totdeauna dreptate spunând că oamenii sunt răi din ignoranţă... Că n-au imaginaţie (...) Oamenii sunt încă la masă pretutindeni... Pot să mănânce liniştiţi... pot să râdă şi să se felicite pentru înaintări, pot să-şi mângâie duios copiii şi femeile, pentru că nu văd suferinţa din lume... raza orizontului lor e cât ajung cu mâna... Oamenii pot fi fericiţi fiindcă n-au imaginaţie."

"Ceea ce nu ştiu cei iubiţi însă este ce atroce voluptate poate fi să ţii în braţe, abandonat ca morţii însăşi, trupul unei femei iubite..."

"O inimă e prea puţin lucru între două blocuri de răutate..."

"Ideile sunt aşa ca Steaua Polară... Să meargă oamenii spre ele când au un cârmaci bun... Dar nimeni nu s-a gândit vreodată să ancoreze în Steaua Polară..."

"O fericire, pe care nu o poţi gândi durabilă, nu e fericire şi încă o dată fără certitudine nu poate fi în lume nici adevăr, nici frumuseţe..."

Florence and The Machine-Bedroom Hymns

 

Din moment ce sunt prea extenuată pentru a mai gândi, m-am decis să împărtăşesc una dintre micile mele plăceri...


PS: acest vers surprinde însăşi esenţa mea - I'm not here looking for absolution!

Sensation - Ocean of white

Singurul meu regret în legătură cu legendarul party care a avut loc sâmbăta trecută e că nu am putut să particip, mai am câteva luni până la majorat şi bineînţeles, minorii au fost interzişi. Totuşi, fratele meu şi-a satisfăcut dorinţa şi a participat. După ce m-a făcut să-mi ies din minţi în încercarea de a-i cumpăra un bilet (nu mergea internetul la caserie şi dacă nu-l scoteam în câteva ore expira comanda), iar apoi m-a făcut să mă plimb prin mall încercând să-i încropesc o ţinută (nu sunt responsabilă şi de accesorii deoarece îmi scăpam trenul dacă mai stăteam), m-a recompensat cu câteva cadouri aduse de la Bucureşti-despre care probabil o să scriu o introducere imaginară şi o să postez câteva poze mâine; şi cu permisiunea de a publica pozele făcute de el (fără prea mult simţ artistic de data asta) în timpul evenimentului... deci acestea sunt:

Şi câteva poze cu frăţiorul meu :