"Trebuie sa-ti porti viciile ca pe o mantie imparateasca, fara graba. Ca pe un nimb ce este ignorat, sa te prefaci ca nu-l observi.
Nu exista decat fiinte cu vicii ale caror contururi nu se estompeaza in mocirla stravezie a atmosferei.
Frumusetea este un viciu, minunat, al formei."

Cesar Moro, Iubirea pana la moarte

Elogiu mamei vitrege

Ca prin minune, coperta de un roz pal mi-a atras atentia, sunt femeie, insa de obicei resping lucrurile roz cu aceeasi indarjire cu care un barbat ar respinge ideea de a purta o fusta mini. Si totusi, am luat cartea, am indepartat praful (probabil zacuse uitata de aproximativ 2 ani de zile de cand s-a mutat biblioteca) si i-am spus bibliotecarei ca aceasta este ultima. Am ajuns acasa, am aruncat-o intr-un dulapior si intr-o zi, scarbita de "Romeo si Julieta", de care am fost dezamagita amarnic, m-am decis sa o citesc. Sincer, nu a fost deloc ceea ce ma asteptam eu sa fie, insa nu regret alegerea facuta. Tot ce mai tin sa mentionez este ca aceasta carte se presupune a fi singura opera erotica a marelui scriitor peruan Mario Vargas Llosa. Cu siguranta merita citita!