Florence and The Machine-Bedroom Hymns

 

Din moment ce sunt prea extenuată pentru a mai gândi, m-am decis să împărtăşesc una dintre micile mele plăceri...


PS: acest vers surprinde însăşi esenţa mea - I'm not here looking for absolution!

Sensation - Ocean of white

Singurul meu regret în legătură cu legendarul party care a avut loc sâmbăta trecută e că nu am putut să particip, mai am câteva luni până la majorat şi bineînţeles, minorii au fost interzişi. Totuşi, fratele meu şi-a satisfăcut dorinţa şi a participat. După ce m-a făcut să-mi ies din minţi în încercarea de a-i cumpăra un bilet (nu mergea internetul la caserie şi dacă nu-l scoteam în câteva ore expira comanda), iar apoi m-a făcut să mă plimb prin mall încercând să-i încropesc o ţinută (nu sunt responsabilă şi de accesorii deoarece îmi scăpam trenul dacă mai stăteam), m-a recompensat cu câteva cadouri aduse de la Bucureşti-despre care probabil o să scriu o introducere imaginară şi o să postez câteva poze mâine; şi cu permisiunea de a publica pozele făcute de el (fără prea mult simţ artistic de data asta) în timpul evenimentului... deci acestea sunt:

Şi câteva poze cu frăţiorul meu :

Crappy books

       Mdah... am încercat şi încă mai încerc să citesc (de fapt, chiar reuşesc) însă problema este că citesc tot ceea ce nu ar tebui să îmi pice în mână (am citit 10 cărţi de care practic nu aveam nevoie - da, citesc crappy books însă doar atunci când sunt obosită şi am nevoie de o mică aiureală care să mă revitalizeze), cărţile gen Sandra Brown  nu erau tocmai ţelul meu pentru această vacanţă. Şi totuşi acum, pe ultima sută de metri am început ceea ce trebuia să citesc , mai precis să recitesc: Divina Comedie. Dar nu mă simt în stare...

Florence + The Machine - Cosmic Love

Sublimul Eminescu

     Ţinând cont că sunt obligată să învăţ jumătate din Scrisoarea I şi din Luceafărul până săptămâna viitoare, m-am decis să împărtăşesc ce-am mai găsit pe internet (mai precis  pe blogul Laurei Spătaru) în legătură cu  eternele epistole ale lui Eminescu:

Iată vine-un Jeep pe stradă, cu un girofar pe el,
Baiazid stătea în dreapta şi rosti către şofer:
 "Sper ca Mircea să ajungă, să nu-ntârzie din nou.
 Ia vezi dacă-a tras maşina, lângă gura de metrou...”
 "-N-a venit Măria Ta, zise el privind în jur...”
"-Şi mi-a zis că fix la 12 ne vedem lângă Carrefour"
Aşteptând vreo 5 minute , îşi pierdu orice răbdare,
 Şi trimite bodiguarzii să se uite prin parcare
 La un semn (curbă la dreapta), se opreşte un X5.
Şi din el coboară Mircea, în bermube şi opinci. 
 Printre turci porni agale, şi privindu-i cu nesaţ,
 Le-arată un "Sony Vaio", care-l ţine la subraţ.
 Agitat, la el în Jeep, şi-mbrăcat tot în civil,
 Baiazid nu mai rezistă şi îl sună pe mobil:

  "-Tu esti Mircea?" ... "-Da-mpărate, am uitat să îţi dau bip,
  Dar am stat mult la Rovine, era coadă la Agip.
 Nici n-am nimerit din prima, că nu vin aici prea des,
Şi-am luat-o ... pe centură, îndrumat de GPS!
 Acum am parcat maşina. Unde eşti?, că vin la tine..."
"-Sunt la mine în maşină şi te văd, te-ndrepţi spre mine".
 Şi de-ndată ajunse Mircea şi urcă la turc în jeep.   
Şi-ncepu să îi explice că nu vrea, cu nici un chip
Să îşi strângă întreaga oaste la Rovine în câmpii, 
Şi să lupte pân' la moarte cu ai turcului spahii.

"-Baiazide, ştii că-i criza, şi-acum viaţa-i foarte grea,
Mă gândeam că să ne batem,... dar la "Heroes" în reţea.
Sau în loc să cucereşti, cu armate-al meu popor,
Nu ai vrea , dacă ai wireless , să jucăm "conQUIZtador"?
"-Cum când turcii-mi sunt în vamă , şi-am venit din Istanbul,
Tu nu vrei ca să ne batem, că nu ţi se pare "cool"?
Eu nu-s disperat ca tine să stau nopţi întregi pe net,
Eu trăiesc în realitate, şi nu e nici un secret
Că am fost în multe lupte : Varna , Bilist sau Oituz..."
"-Păi eu sunt online tot timpul, nu puteai să dai un "buzz"??
"-Mircea!!! Vin c-o întreagă oaste, iar tu faci mişto de noi..,
Mâine sunt aici cu turcii şi-ţi declar de-acum război".
"-Cum vrei tu, mărite rege, eu speram să mă-nţelegi,
Căci de-ajungem la cuţite, voi nu mai plecaţi întregi.
N-aş vrea să pun pe "YouTube", cu-ai tăi morţi, videoclipuri,
Nici ca Dunarea să-nnece spumegând a tale jeep-uri.
Dar, de asta ţi-e dorinţa, mâine ne vedem la luptă,
Şi-ţi promit că pleci d-aici cel puţin c-o mână ruptă".

Şi zicând acestea Mircea, îl lasă pe Baiazid.
Şi trântindu-i portiera el plecă la pas grăbit.
Când ajunse la maşină, găsi-n geam , pe-un bilet scris:
"Scuze.V-am blocat o roată, c-aţi parcat pe interzis"...
Şi dă Mircea multe mailuri, sms-uri, mii de "bip"-uri,
Ca să-şi strângă toţi oştenii şi să îi îndese-n "Jeep"-uri.
Demarând în mare trombă, se-ndreptară spre Rovine,
Dar aici găsiră turcii, toţi cu pantalonii-n vine!
Toţi văitându-se de moarte, ghemuiţi prin iarba scurtă
Rezemaţi de câte-un ciot, şi ţinându-se de burtă.
"-Baiazid , hai să ne batem....!! , Unde eşti, de ce nu vii?"
"-Mi-am scos în oraş oştenii, şi i-am dus la KFC.
 Şi-am mâncat cu poft-aseară, tot ce ni s-a pus pe masă..."
Răspunse-ncordat sultanul dintr-o tufă mai retrasă.
"-N-am ştiut că la "fast-foud"-uri nu e bine să mănânci,
Mai ales în România , fiindcă rişti să pleci pe "brânci"...
Nu mai vreau ca să ne batem, iartă-mă, a fost o farsă.
Dă-ne nişte "triferment" şi-o să facem cale-ntoarsă"...
Şi aşa a scăpat Mircea de o luptă la Rovine.
Deci se vede pân-la urma că "fast-food"-ul face bine.
Asta-i tot...Dar fiţi voi siguri că Istoria o să zică:
"Turcii l-au văzut pe Mircea şi-au facut pe ei de frică"...

Portretul lui Dorian Gray - Oscar Wilde

             Un elogiu al superficialităţii, romanul lui Oscar Wilde suprinde prin materialitatea sa însăşi esenţa spiritualităţii; o carte a frumuseţii fizice şi a urâţeniei spiritului care o însoţeşte adesea.   


      "... a influenţa o persoană înseamnă a-i da propriul tău suflet. Ea nu mai gândeşte gândurile sale fireşti şi nu mai este mistuită de pasiunile sale fireşti. Păcatele sale, dacă există ceva ce poate fi numit păcat, sunt împrumutate. Devine un ecou al muzicii altei persoane, un actor întruchipând un personaj care nu a fost creat pentru el."

     "În spatele fiecărui lucru frumos se află ceva tragic. Lumea trebuie să treacă prin chinuri pentru ca cea mai modestă floare să poată înflori..."

     "Astăzi cei mai mulţi oameni mor din cauza unui fel de bun simţ şi descoperă doar când este prea tîrziu că ceea ce nu regretăm niciodată sunt chiar greşelile noastre."

   "-A fi bun înseamnă să fii în armonie cu tine însuţi [...] Discordia începe atunci când trebuie să fii în armonie cu ceilalţi."

     "Pentru el, omul avea mii de vieţi şi mii de senzaţii, era o creatură multiformă, complexă care păstra în ea moşteniri ciudate de gândire şi pasiune, şi al cărui trup era atins de monstruoasele maladii ale celor morţi."

    "Renaşterea cunoscuse moduri ciudate de otrăvire - otrăvirea printr-un coif sau o torţă aprinsă, printr-o mănuşă brodată sau printr-un evantai cu pietre scumpe, printr-o cutie aurită de parfumuri şi printr-un colier de chihlimbar. Dorian Gray fusese otrăvit printr-o carte."

    "Erau momente când el vedea răul doar ca un simplu mod prin care să poată realiza concepţia sa despre frumos."

    "Urâţenia pe care, cândva, nu o putea suporta deoarece dezvăluia întreaga realitate a lucrurilor, îi devenea acum dragă tocmai din acest motiv. Urâţenia era singura realitate."

    "...putem avea numai o singură mare experienţă, iar secretul vieţii este să reproducă acea experienţă cât de des este posibil."

    "Destinul nu ne trimite vestitori. Este prea înţelept sau prea crud pentru a face asta."

     "Viaţa nu este guvernată de voinţă sau intenţii. Viaţa este o chestiune de nervi, fibre şi celule alcătuite cu greutate, în care se ascunde gândul, iar pasiunea are visele sale."

     "Cărţile care sunt catalogate drept imorale sunt cele care-i revelează lumii propria ei ruşine."

     "Avea să ucidă trecutul şi după aceea va fi liber. Avea să ucidă această monstruoasă viaţă a sufletului şi apoi, fără hidoasele sale avertismente, avea să trăiască liniştit. Luă cuţitul şi sfâşie pânza cu el de sus până jos."





     PS: imaginea cu Paul Wesley se datorează faptului că mă număr printre fanii săi de foarte muuultă vreme. În plus, cam aşa arăta Dorian Gray în imaginaţia mea în timp ce citeam cartea

...

Ross Copperman - Holding On And Letting Go

Sleeping At Last- Turning Page