marți, iulie 9

John Fowles - Colecționarul

"Mediocritatea este plaga civilizației."

"...urâtul uman nu-l poți face țăndări."

"Singurul lucru cu adevărat important este să simți și să trăiești pentru lucrurile în care crezi - atâta vreme cât nu te limitezi să crezi numai în propriul tău confort."

"E colecționar. De aici provine tot ce este mort în el."

"Nu a rostit decât acele două vorbe, dar le spusese cu atâta sinceritate: te iubesc!. Cuvinte lipsite de orice speranță. Le spusese așa cum ar fi spus Am cancer."

"Piers nu reprezintă nimic. E doar un trup frumos, de un bronz auriu, care aruncă fără nici un rost pietre în mare."

"E ca și când aș trăi în basmele arabe din O mie și una de nopți. Mă simt ca o favorită într-un harem. Dar unicul parfum pe care mi-l doresc cu adevărat este libertatea."

"Nu are încredere în nici o altă lume în afara celei în care trăiește și pe care o vede. El este adevăratul prizonier, în lumea lui prezentă, îngustă și odioasă."

"...dacă oamenilor lipsiți de creativitate li se oferă ocazia de a crea, vor deveni ființe umane răufăcătoare."

"Nu poți împrumuta mișcare unei linii peste care tot revii cu linioare mici. Linia constă în însăși îndrăzneala cu care e trasată."

"Dacă există Dumnezeu, atunci trebuie să fie un imens păianjen scârbos, care pândește în întuneric. Nu poate să fie bun."


 Am citit această carte în aproximativ 24 de ore (asta pentru că între timp am fost nevoită să mai și trăiesc :))). Pot spune că a fost o alegere excelentă pentru relaxarea post-bac. Fowles are farmec, știam deja asta, de aceea am și cerut un roman de-al lui Fowles  la bibliotecă. Buna impresie pe care mi-a făcut-o Iubita locotenentului francez a rezistat anilor și eram sigură că și Colecționarul o să-mi placă. Nu m-am înșelat. Am simțit puțin din atmosfera spațiului închis care se regăsește și în Femeia nisipurilor (Kobo Abe), am fost cucerită de modul în care și-a construit personajele, de paralela cu Furtuna lui Shakespeare și m-a surprins faptul că finalul a rămas deschis. Pe tot parcursul cărții mi-a fost milă de Fred și chiar dacă am știut încă de la început că o să o ucidă pe Miranda după ce tranziția fluturi-femei o să se încheie, nu mă așteptam la încă o M.  Asta este, și asta dă farmec cărții, în opinia mea...