"Totul ţine de imaginaţie. Responsabilitatea noastră începe odată cu imaginaţia. In dreams begin the responsibilities, scrie Yeats şi are perfectă dreptate. Invers spus, acolo unde nu există imaginaţie, probabil nu apare nici răspunderea."
"- Mai întâi saluturile, însă odată terminate, începe despărţirea. Bună ziua, la revedere! În flori găseşti furtună, în viaţa numai despărţire..."
"Generalizez şi gîndesc deductiv, de aceea ce spun eu ajunge să sune aşa. Motivul este că realitatea din jurul meu nu este altceva decât un conglomerat de prevestiri sumbre adeverite."
"Fericirea este de un singur fel, dar nefericirea e de o varietate infinită."
"mintea îngustă, lipsa de imaginaţie, intoleranţa sunt ca nişte paraziţi. Îşi schimbă gazda, îţi schimbă forma şi se perpetuează la nesfârşit. Sunt fără speranţă şi nu am de gând să le permit să intre aici."
"Ce vreau eu să spun e că atât cât trăieşte omul, se nasc înţelesuri între toate lucrurile din jurul său, oricare ar fi ele. Esenţial este dacă ele apar în mod natural sau nu. Nu mă refer la a fi deştept sau nu, ci doar la lucrurile pe care le vezi sau nu cu proprii tăi ochi."
"Lumea grotescului este întunericul din propriul nostru suflet. Înainte ca Freud sau Jung să arunce lumină asupra subconştientului prin analizele lor, oamenilor li se părea evidentă corelaţia dintre cele două forme de întuneric şi o acceptau ca atare, fără să-şi ridice întrebări. Nu era nici măcar o metaforă. Dacă o urmăm şi mai în trecut, nu era nici măcar o corelaţie. Până ca Edinson să inventeze becul, cea mai mare parte a lumii era cufundată, literalmente, într-o beznă adâncă. Între întunericul fizic, exterior şi cel al sufletului, interior, nu exista o linie de demarcaţie, ci se contopeau unul în celălalt, se legau direct. Aşa. Oşima îşi lipeşte perfect palmele."
"spiritele rătăcitoare erau, totodată, un fenomen grotesc, cât şi o stare sufletească perfect firească şi la îndemână. (...) Însă în lumea în care trăim acum lucrurile nu mai stau aşa. Întunericul lumii exterioare a dispărut complet, dar cel din suflet a rămas neschimbat. Ceea ce noi numim ego sau conştient este în mare parte cufundat în întuneric, asemenea unui aisberg."
"Prezentul pur este avansul nesimţit al trecutului, care înghite viitorul. În fapt, întreaga percepţie este deja o memorie."
"Ascultă, Hoshino, Dumnezeu există doar în mintea oamenilor. Mai ales în Japonia, de bine, de rău, Dumnezeu este foarte versatil. Ca dovadă,când generalul Douglas MacArthur, comandantul forţelor americane de ocupaţie, i-a spus împăratului de acum încolo să nu mai fii Dumnezeu, acesta i-a răspuns am înţeles, sunt un om normal şi din 1946 a încetat să mai fie divin. Ăsta este Dumnezeul Japoniei - poate fi ajustat, potrivit. A fost îndeajuns ca un soldat american cu ochelari de soare şi o pipă ieftină în colţul gurii să dea un ordin şi şi-a schimbat întreaga fiinţă. Într-atât este de ultra-postmodern. Dacă crezi că există, există. Dacă crezi că nu există, nu există. Aşa că nu e cazul să-ţi faci probleme. "
"Oamenii se nasc ca să trăiască, nu? Şi totuşi, cu cât trăiesc mai mult, cu atât devin mai gol pe dinăuntru, iar de acum încolo o să devin probabil un om şi mai gol, şi mai lipsit de valoare."
"sunt un om lipsit de prejudecăţi, ca istoria şi vremea. Şi tocmai pentru că nu am prejudecăţi, mă pot transforma într-un sistem."
"- Ştii ce este acela limbo? Este punctul de mijloc dintre viaţă şi moarte, un loc trist şi sumbru. Acolo sunt eu acum. Acum limboul este pădurea. Eu am murit. Am murit din propria mea voinţă, însă nu am trecut încă în cealaltă lume. Cu alte cuvinte, sunt un suflet în tranziţie, iar suflete în tranziţie nu au formă. (...) Acum singurul care mă poate distruge definitiv este cineva care are această calificare. Din păcate, tu nu o ai. Tu nu eşti decât o fantasmă necoaptă şi incompletă."
