Emeric Imre - Nebun de alb

Acum sunt mai pustiu ca totdeauna
De cand ma simt tot mai bogat de tine
Si-mi stau pe tample soarele si luna
Acum mi-e cel mai rau si cel mai bine

Si uite n-are cine sa ne-ajute
Abia-si mai tine lumea ale sale
Si-ntr-un perete alb de muze mute
Nebunii negri cauta o cale


Si te iubesc cu mila si cu groaza
Tot ce-i al tau mi se cuvine mie
Ca un nebun de alb ce captureaza
Regina neagra pentru o vesnicie

Prin gari descreierate accidente
Marfare triste vin in miezul verii
Iar eu sunt plin de gesturi imprudente
Ca sa te apropii si ca sa te sperii

Jur imprejur privelisti aberante
Copii fragili ducand parinti in spate
Batrani cu sanii gri de os pe pante
Si albastrosi venind spre zari uscate

Mi-e dor de tine si iti caut chipul
In fiecare margine a firii
In podul palmei daca iau nisipul
Simt un inel jucandu-se de-a mirii

I-aud prin batalii din vreme-n vreme
Ostasii garzii tale ti se-nchina
Iubita mea cu foarte mari probleme
Cu chïp slavon si nume de regina...

Razbunarea gemenilor

Aseara, sau mai bine zis azi-noapte, am terminat de citit Razbunarea gemenilor scrisa de Gligor Hasa. Mie mi-a placut, a fost o carte destul de cumpatata si cu toate ca nu e chiar genul meu, a fost destul de captivanta, sau cel putin asa mi s-a parut.
E un roman istoric, in care se imbina povestea lui Cotiso cu cea a lui Zoltes Dius iar, mai apoi, cu ale lui Ortis si Dacis (gemenii) si a lui Viezure.Se prezinta totodata ( intr-un mod indirect) si viata dacilor din acele timpuri, cu toate ca mie nu mi s-a parut un roman istoric in adevaratul sens al cuvantului...
Ce mi-a placut cel mai mult din toata cartea va impartasesc si voua. Sunt 2 citate prezente in ultima povestire.

I. Am fost piatra nesimtitoare intr-o poteca a lumii; am devenit bucata de suflet. Fericiti cei care nu se gandesc la nefericirea semenilor! Fericiti cei pentru care lumea incepe si se sfarseste in pragul bordeiului lor! Fericiti cei ce traiesc aidoma copacilor, gazelor, salbaticiunilor, cu nepasare, intr-un continuu azi! Simtirea si cugetarea: nefericirea nefericitilor...

II. Scrisul, prietene, e o boala latenta, cu care vii pe lume ori o iei din lume, care te macina, te face sa suferi de suferintele tuturor semenilor, de nedreptatile si impilarile istoriei, care nu te privesc pe tine; boala aceasta, pe care o indragesti si fara de care nu mai poti trai, cum nu mai pot fara fumul semintei de canepa vracii de la Persia ori India, nu are leac, nici impacare. E darul pe care, fara sa stie, ti l-a dat scribul cel orb de la Tomis, deodata cu cartile inteleptilor. Din pricina ei nici o bucurie nu va sa-ti fie deplina, iar telurile mereu se vor indrepta de la tine ca linia orizontului, pentru ca noi, cei ispititi sa nemurim cu scrisul faptelor oamenilor, trecerea si petrecerea lor, adica istoria, visam, la urma urmei, sa indreptam greselile zeilor, implinindu-le lucrarea. De aceea eu socot ca chiar si cel mai neinsemnat scrib e sortit sa fie om pentru oameni. Un suferind.

Linkin Park - Iridescent

Dupa cum spuneam si ieri, incerc sa ma regasesc... in fiecare zi din nou si din nou pana ma voi obisnui cu cautarea si voi crede ca s-a terminat, cu toate ca de fapt nu voi inceta niciodata sa caut...


Lyrics | Linkin Park lyrics - Iridescent lyrics

Linkin Park - The Messenger