joi, august 4

And if you feel just like a tourist...

Citeam una dintre cartile mele imprumutate de la biblioteca in momentul in care
mirosul ieftin al paginilor, vetust, cu nuante de second-hand, mi-a izbit narile facandu-ma sa zambesc... da! Mi-am revenit, nu mai sangerez, nu mai dorm, nu mai uit,
am fost prizionera unei stari de moleseala de cateva saptamani bune, si totul din cauza ei!
Cine e EA? O carte, bineinteles! Intreaga mea existenta e formata din mii de pagini, unele pline, altele avand doar cateva cuvinte, unele dezlipite de cotorul realitatii,
imprastiate prin vis, parfumate de iubire, aceasta e viata mea.
Si, totusi, ea m-a distrus... au trecut ani, doi ani, poate chiar trei, de cand i-am atins suav copertile albastre.
Sau poate nu era ea? Nici nu mai stiu, imi aduc aminte doar ca m-a facut sa adorm si eram obligata sa o citesc, natura umana ma obliga, instinctul de supravietuire, urma sa o detaliez luni, poate chiar ani, poate chiar toata viata, da, avea un rol in viata mea, viitorul meu putea fi marcat de prezenta ei. Si eu, eu...
Am adormit! O data, de doua ori, si am renunta, pur si simplu am renuntat, am trecut peste, m-am limitat la rezumate, comentarii, idei, imaginatie, si am reusit sa o impiedic. Era "Baltagul", dar acum nu mai era periculos,
cel putin nu pentru generatia mea.
Au trecu ani, dupa cum am mai spus, pana cand, visatoare, dupa ce-mi intretinusem apetitul cu "Lumina ce se stinge" si citisem cu rasuflarea taiata "Iubita locotenentului francez", m-am decis, O citesc!
Mdah, n-am reusit... aprozimativ 80 de pagini in 2 saptamani, m-a distrus.
Am returnat-O ieri."Despre eroi si morminte", acesta e numele EI, si O detest!
Stiam de ce am nevoie si m-am alinat cu 2 romane de dragostea, usoare, cu titluri comode, imbietoare: "In cautarea unui sot" si "Calator pe stele". Bineinteles ca dupa 20 de ore in care am ajuns acasa, am facut baie, am dormit, m-am trezit, am mancat si m-am plimbat cel putin de 3 ori pana la magazin, cartile au fost terminate.
Aproximativ 600 de pagini pline de relaxare pura, citite cu pofta, poate chiar devorate. Mi-am revenit, mintea mea s-a recuperat, am depasit criza, iar acum, romanul lui Cuelho parca ma imbie sa-mi exploatez la maxim apetitul.
PS: Cu toate ca nici "Veronika se hotaraste sa moara" nu va reusi sa ma tina ocupata mai mult de 120 de minute, va sfatuiesc, din suflet, sa nu va torturati cu carti care nu va atrag, dati-le timp, poate acum, dupa "Faust" si alte capodopere pe care le-am citit in "slow motion", voi reusi sa citesc "Baltagul", dar pe "Despre eroi si morminte" nu mai pun mana in urmatoarele 3 luni. Citit placut!