După câteva runde în care ne-am chinuit să ne ucidem reciproc în Jazz Jackrabbit 2 (eu și Marius), eu am fugit în bucătărie să mănânc și, la întoarcere, l-am implorat practic pe Marius să îmi downloadeze Atomic Bomberman-ul. Și după o lungă listă de argumente, l-am convins. Acum 20 de minute, încă mă mai jucam, reamintindu-mi de prima dată când am jucat acest joc, acum 7 ani. Am fost atât de încântată (încă îl ador) încât foarte multe săptămâni după aceea nu m-am mai dezlipit de monitor și de tastatură. Astăzi, sunt la fel de dependentă de el cum am fost la început și în următoarele 30 de minute tot ceea ce îmi doresc să văd este cum pun bombe și-mi explodează ecranul...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu