joi, august 9

Amintiri


 Am deschis cartea din pură plictiseală, aleatoriu, conştientă fiind că în maxim 2 ore ajung la bibliotecă şi o să o înapoiez fără să-i fi simţiţ măcar mirosul sau să-i fi citit descrierea din spate. Printre primele fraze citite s-a strecurat însă ceva, un iz de amintire, care m-a readus la prima zi în care, curioasă, am dat praful de pe cărţile groase ale tatălui meu, şi am descoperit o copertă albastră cu chipul unui african. Din nou curiozitatea mi-a dat ghes şi am deschis-o, i-am răsfoit paginile tocite care m-au fermecat şi mi-am petrecut următoarea săptămână citind  povestea lui Kunta Kinte şi a descendenţilor săi din trilogia lui Alex Haley, Rădăcini.
Astăzi citesc Un veac de singurătate şi am din nou acelaşi sentiment de simpatie pentru familia ciudată a cărei viaţă este descrisă în rânduri. Nu pot să nu zâmbesc gândindu-mă la Jose Arcadio Buendia, la pasiunea sa pentru inovaţii, supranatural, cunoaştere, care i-a deviat mereu cursul vieţii. Personaje aproape fantastice, ţiganii (aproape deoarece până acum în acest roman, din punctul meu de vedere, realitatea apare doar ca o supoziţie a cititorului-menţionez că încă mai am câteva pagini până să ajung la 100) apar ca fiind înzestraţi cu  tot ceea ce locuitorii din Macondo nu posedă: spirit inovator, nestatornicie, mister etc., decât prin intermediul lui Jose Arcadio Buendia. Mă facinează numele său efectiv: Jose-tipic; Arcadio-Arcadia; Buendia-să fim serioşi, cine nu ştie oare traducerea aceasta? Ştiu că suprainterpretez efectiv, dar până acum Jose Arcadio Buendia este exact cum se intitulează: un om mediocru care a întemeiat Macondo, iar prin spiritul său întreprinzător l-a transformat într-o Arcadia la scară mai mică, în care viaţa este paşnică (Buendia) moartea negăsindu-şi încă locul.
Plec deoarece tentaţia mă cheamă...

duminică, august 5

Leapşa

    Sinceră să fiu, sunt plăcut surprinsă de această leapşă deoarece este prima la care particip şi invitaţia a fost total neaşteptată. Mulţumesc Criss! Şi acum, la treabă:

 Reguli:


1. Postează imaginea Libster Blog Award.
2. Spune 11 lucruri despre tine.
3. Răspunde la întrebările adresate de cel care te-a nominalizat ( în cazul meu Criss) şi formulează un nou set de 11 întrebări pentu cei care i-ai nominalizat.
4. Nominalizează 11 persoane (+link) care să realizeze acest tag.
5. Mergi pe pagina lor şi anunţă-i.
6. Nu da tag-ul înapoi!
11  Lucruri despre mine:
  • sunt o aiurită!
  • orice încep, trebuie să şi termin într-un interval foarte scurt, altfel are şanse să rămână în aer.
  • îmi place să acord prezumţia de vinovat şi să încerc să demonstrez contrariul.
  • sunt ca un mic robot, always on the move.
  • ador să citesc orice-mi pică-n mână deşi ceilalţi mă privesc ca pe o ciudată/tocilară.
  • sărut telefonul când vorbesc cu iubitul meu (şi toată lumea-mi spune că nu-s normală)!
  • sunt prietenoasă cu persoanele care nu se uită urât la mine (deşi nu le cunosc), pe inculpaţi îi ignor...
  • sunt ciudată într-o lume normală (oare ? :))).
  • îmi plac comediile şi filmele de groază.
  • iubesc animalele, în special câinii.
  • de o săptămână ascult doar Birdy :)).      
 Întrebări de la Criss:
1. Ce te face să scrii?
Cred că  durerea... creez atunci când simt că pot aprofunda sentimentul, că există o bază reală, care transpare indiferent de fantezie. În rest, mă manifest altfel, nu prin scris. Totuşi, până acum, nimic nu mi-a lins rănile la fel de bine.

2.Ce melodie mi-ai dedica?



  Nu cred că are nevoie de vreo descriere... 

3. Care e ultimul film care te-a marcat?
Sună penibil, dar ultimul care m-a făcut să plâng a fost The vow, vizionat fără sunet, în braţele prietenului meu (l-am corupt cumva să-l urmărească împreună cu mine) care mi-a promis că nu se mai uită la filme cu mine-n veci dacă mai plâng vreodată... 

4. Film artistic sau serial?
Clar film artistic! Dacă s-ar mai face-un Prison Break poate aş ezita, dar aşa... 

5. Cât a fost cea mai lungă şi cea mai scurtă relaţie?
Pentru cea mai scurtă nu pot da o durată precisă, însă cea mai lungă durează de 3 ani, 3 luni şi 17 zile.

6.  La ce te duce cu gândul cuvântul Copilărie?
La o fetiţă cu un buchet de flori alergând pe un câmp.
7. Foc, pământ, apă sau aer? Care te defineşte şi de ce?
Toate într-o anumită măsură: foc - pentru că sunt impulsivă; pământ - pentru că-mi place stabilitatea; apă - pentru că pot lua orice formă, sunt într-o schimbare perpetuă; şi aer - pentru că încerc să fiu indispensabilă.

8.  Dacă nu ai fi zodia ta, care crezi că ţi s-ar potrivi?
Sunt, mai întâi de toate, leoaică 100%, însă dacă nu aş fi aşa, probabil aş fi un vărsător. 

9. Pentru ce faptă nu ţi-ai ierta cel/cea mai bun/ă prieten/ă?
Nu mi-am iertat cea mai bună prietenă, cu care astăzi abea mă mai salut, deoarece m-a neglijat (să nu spun ignorat total) în timp ce îi ţinea isonul verişoarei ei, datorită căreia plânsese deja pe umărul meu de infinite ori.
10. În ce epocă ai vrea să fi trăit şi de ce?
Mi-ar fi plăcut să trăiesc în perioada medievală. Probabil cel mai viabil motiv e pentru că totul era mult mai simplu, cuvântul dat era un legământ, iar peisajele ar fi fost fabuloase (concrete free).
11. Poţi explica starea ta de acum printr-o onomatopee?
Nu cred, deşi probabil  pentru mine ca persoană ar merge pu-pu-pu (sunt o pupăcioasă :))).
Întrebările mele:
1.Mai citeşti? Dacă da, atunci care este cartea ta preferată, iar dacă nu, dc?
2.Cât timp petreci zilnic pe blogosferă?

3.Care este motivul datorită căruia ţi-ai făcut blog?

4.Care este melodia ta preferată?

5.Ai vreun model în viaţă sau îţi eşti propriul model?
6.Ai vreo maximă favorită, sau măcar un vers preferat?
7.Între alb şi negru, ce alegi?

8.Care este părerea ta despre optimism?

9.Cea mai plăcută amintire a ta este...

10.Ai experimentat dragostea la prima vedere? Crezi că într-adevăr există sau e doar un mit?

11.Câţi prieteni empatici crezi că ai?


Şi acum nominalizaţii:   
   Mulţumesc încă o dată, Criss!

sâmbătă, august 4

Birdy - 1901

Is it?

   

   Sometimes happens for life to strike harshly, without any right to reply, without any warning, but how does the concerned person react? How does he/she shake falling at life's feet, only to rise back again furious on the inability of revenge... There are people who don't rise up and prefer to crawl,rather than to experience the pain of that fall once again. But there are people for whom the fall is  just a fact that brings them the chance to feel victorious again, in the time they stand up straight once more, in front of their own destiny!!!