duminică, ianuarie 13

Samuel Beckett - Așteptându-l pe Godot

”De la cea mai neînsemnată creatură înveți câte ceva, te-mbogățești, îți guști mai bine fericirea.”

”Lacrimile lumii sunt imuabile. Pentru fiecare om care începe să plângă, un altul, undeva, se oprește din plâns.”

”(...) dar, în dosul acestui văl de blândețe și de calm, noaptea galopează și va veni să se năpustească peste noi (...) în clipa când ne vom aștepta cel mai puțin. Așa se petrec lucrurile pe scârba asta de pământ.”

”Vezi? Te piși mai bine când nu sunt lângă tine.”

”Să recunosc! Ce e de recunoscut? Mi-am trăit porcăria asta de viață în mijlocul nisipurilor! Și tu mai vrei să văd nuanțe! Uită-te la gunoiul ăsta! Nu m-am clintit niciodată din el! (...) Îți spun că mi-am târât toată scursoarea asta de viață aici! Aici! În Caca-cluse!”

”Fiecare cu cruciulița lui. În timpul micului acum și-al scurtului apoi.”

”Și, după tine, unde eram aseară?
 Habar n-am. În altă parte. În alt compartiment. Nu ducem lipsă de vid.”

”Găsim întotdeauna câte ceva care să ne dea impresia că trăim, nu-i așa, Didi? ”

”Strigătul pe care l-am auzit adineauri se adresa mai degrabă întregii omeniri. Dar aici, în clipa de față, noi suntem omenirea, chit că ne place asta sau nu. Să profităm, până nu-i prea târziu. Să reprezentăm cu demnitate, măcar o dată, specia în care ne-a vârât nenorocirea.”

”Toți ne naștem nebuni. Iar câte unii și rămân.”

”Femeile nasc călare pe-un mormânt, ziua strălucește o clipă, apoi se face iar noapte.”

    În timp ce citeam piesa lui Beckett, școlărește -cu creionul în mână-, am întâlnit diverse motive mitologice, literare, religioase. De fiecare dată mă gândeam că am mai găsit o bucățică din puzzle, o interpretare care mă poate ajuta să descifrez piesa. Totuși, cînd am ajuns la final, am conștientizat faptul că toate piesele mele de puzzle erau incapabile să formeze o imagine clară. Și asta datorită multitudinii semnificațiilor din această piesă. Poate într-adevăr este vorba despre omenire, lipsită de accesul la divinitate, sau poate este vorba de capitalism și de urmările lui, sau de închistarea omenirii în dogmele cunoscute, ori de faptul că omul nu este capabil să conștientizeze absurditatea care îl înconjoară, în care își desfășoară viața. Cine știe? Poate fi vorba despre orice...
Sincer, nu cred că am cunoștințele necesare pentru a susține veridicitatea uneia dintre variantele enumerate, însă știu sigur că în toată absurditatea din Așteptându-l pe Godot există mari adevăruri, pe care cu toții ar trebui să le acceptăm.


PS: acesta este genul de lectură potrivit pentru elevii de liceu, nu credeți :))???