"Priveam și privitul îmi crea o plăcere deosebită - o plăcere adâncă, dar dureroasă: aur curat, cu tăișul de oțel al agoniei, plăcerea pe care o simte un om însetat care știe că fântâna până la care s-a târât este otrăvită și totuși se apleacă și bea apa divină.”
"Mila unor oameni, Jane, este un soi de tribut periculos și jignitor, pe care se cuvine să li-l arunci înapoi în față celor care ți-l oferă; dar aceasta este mila inimilor meschine și nemiloase; e o durere hibridă și egoistă să asculți povestea nefericirii cuiva, amestecată cu un dispreț neghiob pentru cel care a îndurat-o.(...). Mila ta, iubita mea, este mama suferindă a dragostei; suferința sa este chinul nașterii patimii divine."
"Să trăiești înconjurată de stima celorlalți, deși e doar stima unor oameni simpli, muncitori, e ca și cum ai sta în lumina soarelui, calmă și dulce: sub razele lui se nasc și înfloresc simțăminte de pace și seninătate."
"Îți cer să te rezemi de Stânca Timpurilor: nu te îndoi vreodată că va putea susține greutatea slăbiciunii tale omenești."
"Toți oamenii de talent, fie că au sau nu sentimente, fie că sunt credincioși fanatici sau novici sau despoți - cu condiția să fie sinceri -, au momentele lor sublime, când subjugă și domină."
"Toată muzica lumii e strânsă în glasul iubitei mele Jane (...) și toată căldura soarelui o simt doar în prezența ei."
"A fi împreună înseamnă pentru noi a fi liberi ca în singurătate și veseli ca în tovărășia unor prieteni."
Uneori mă întreb cine decide bibliografia școlară. De ce mă chinuiesc să citesc al doilea volum din Moromeții dacă mie nu-mi mai place? De ce să citesc Maitreyi sau Nuntă-n cer, sau Secretul doctorului Honigberger, când pot să citesc Lumina ce se stinge? De ce 3/4 din clasa mea nu a auzit de Panait Istrati decât ca un nume ce face parte din vreo enumerație de scriitori? De ce nimeni nu mai apreciază partea despre război din Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război? De ce nu citim nimic de Hortensia Papadat-Bengescu? De ce toată lumea a auzit de Ion și Pădurea spânzuraților, dar nici un profesor nu ne spune nimic despre Adam și Eva? Răspunsul ni-l dă mult numitul domn diriginte - ”Țara vă vrea proști.” Mda. Am înțeles. Însă nu vă-nțeleg nevoia de a ne ucide plăcerea lecturii celor care încă o mai avem. Putem părea proști și dacă citim, no problem with that. Păcat că în loc să citim ceva frumos, care să ne ambiționeze să ne conservăm obiceiul ăsta, noi ne pierdem timpul cu Intrusul, cu Barbu, cu sonetele lui Bacovia, în loc să studiem mai mult din Blaga, să citim 2-3 poezii de Eluard sau de Seferis. Da, suntem obligați. Și acum, finalul:
Cum nu vii tu, Ţepeş doamne, ca punând mâna pe ei,
Să-i împarţi în două cete: în smintiţi şi în mişei,
Şi în două temniţi large cu de-a sila să-i aduni,
Să dai foc la puşcărie şi la casa de nebuni!
Să-i împarţi în două cete: în smintiţi şi în mişei,
Şi în două temniţi large cu de-a sila să-i aduni,
Să dai foc la puşcărie şi la casa de nebuni!
(Scrisoarea a III-a, Mihai Eminescu)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu