miercuri, iunie 19

Mircea Cărtărescu - Steluțe în genele ei

Ningea pe Colentina și erau steluțe în genele ei.
Tramvaiul patru cotea înzăpezit la Sf. Dumitru
și erau steluțe în genele ei.

Ningea, ningea, ningea pe Colentina
demult, demult...
da, dragii moșului, erau...
        erau steluțe în genele ei.

Ningea pe firele de troleibuz, pe toneta de tichete ITB
ningea pe mustața mea și pe gagica în roșu de-alături
tramvaiele aveau ștergătoare de parbriz și erau... hai, toți în cor:
        erau steluțe în genele ei.

Eram student, era studentă
eram eminent, era iminentă
și erau steluțe în genele ei.
Aerul era rece, tramvaiele reci
maxi-taxiurile abia înființate
mergeau toate pe patru roate
și erau steluțe în genele ei.

Ningea ușurel, cu fulgi catifelați peste fabrica Stela
peste blocul lui Ghiu, peste pomii înzăpeziți...
ea spunea ceva, dar camera mea video n-are sonor
așa că nu mai știu ce spunea.
Ea mă ținea de mână și tramvaiul patru trecea
și ningea și erau... da... da, dragii moșului...

Eu eram un copil, ea era o copilă
eu stăteam la bloc, ea stătea la vilă
și erau steluțe în genele ei.
Eu aveam viziuni, ea avea pandalii
restul e în "Poeme de-amor", precum știi
dar lăsați-o baltă, copii:
erau steluțe în genele ei.
CORUL: Erau steluțe, erau steluțe, erau stelu-u-uțe
În geeeneeeleeeee eeeeeeeeei!

Aici poemul ar trebui să se-ncheie
dar nu înainte de-a vă da o cheie
a-ntregii întâmplări:
        Ea e o fată de peste blocuri și mări
        acum e măritată, gravidă, n-are nici o importanță.
        Amorul nostru nemuritor s-a dus dracului.
        Acum nu mai sînt steluțe în genele ei.
        Acum nu mai e nici o steluță în genele ei.
        Așa, ca să știți, dragii moșului.