marți, noiembrie 26

Jocul cu mărgele de sticlă - Hermann Hesse

  "... pe cât este de uşor să se încastreze, frumos şi ingenios, orice capitole ale trecutului în istoria universală, pe atât de incapabil este fiecare prezent să-şi realizeze propria-i ordine."
"Nu trebuie nicidecum să năzuieşti către o învăţătură desăvârşită, prietene, ci către propria ta desăvârşire."
 "Adevărul este trăit, nu predat de la catedră."
 "Facem muzică oricum, cu mâinile şi cu degetele, cu gura, cu plămânii, nu numai cu creierul, iar cel ce ştie să citească notele, dar nu şi să cânte perfect la un instrument, acela să nu discute despre muzică."
 "Dacă te cheamă autoritatea superioară într-o funcţie, atunci să ştii: fiecare urcare a unei trepte în serviciu nu e un pas spre libertate, ci spre încătuşare. Cu cât mai înaltă e funcţia, cu atât mai strânsă e încătuşarea. Cu cât e mai mare puterea pe care ţi-o dă funcţia, cu atât e mai riguroasă obligaţia de a sluji. Cu cât mai puternică e personalitatea, cu atât mai prohibit arbitrarul."
 "A te îndeletnici cu istoria însemnează: a te lăsa în seama haosului şi a-ţi păstra totuşi credinţa în ordine şi sens. "
"Oamenii mari sunt pentru tinerime stafidele din cozonacul istoriei universale."
 "...oamenii eminenţi sunt invidiaţi de obicei nu numai din pricina măreţiei şi energiei lor interioare, ci şi din cauza fericirii lor aparte, a soartei lor aparent privilegiate."
 "Norocul nu are nimic a face nici cu raţiunea, nici cu morala, este prin esenţa lui ceva magic, aparţinând unei trepte timpurii, tinereşti a umanităţii."
"Conţinutul istoriei este doar egoismul omenesc şi lupta pentru putere, pentru puterea materială, brutală, animalică, o luptă veşnic aceeaşi, care se supraevaluează şi se glorifică singură."
 "Ceea ce caut eu nu este atât satisfacerea unei curiozităţi sau a unui dor după viaţa profană, cât mai ales eliberarea de orice restricţie. Nu vreau sa plec, purtând în buzunar asigurarea că mă voi putea întoarce în cazul unei dezamăgiri, ca un călător prudent care vrea să vadă niţeluş lumea. Dimpotrivă, eu râvnesc riscul, complicaţiile şi pericolul, sunt însetat de realitate, de dăruire şi faptă, chiar de privaţiuni şi suferinţă."
"Oamenii ce lucrau cu mintea trezeau la ceilalţi un fel ciudat de aversiune şi repulsie, erau preţuiţi, ce-i drept, de departe, şi solicitaţi la nevoie, dar nicidecum iubiţi şi socotiţi în rând cu lumea."
 "Omul e mai bucuros să suporte un chin şi un canon fizic, exterior, decât (...) să încerce să se schimbe sufleteşte."
 "Unui om ce se străduie să înţeleagă cele spirituale nu-i e îngăduit să-şi piardă iubirea."
 "Profesorul nu are datoria de a-şi sluji elevul, ci amândoi au datoria de a sluji spiritul."
"Aşa se întâmplă când un om şi-a concentrat întreaga capacitate de a iubi asupra unui singur obiect; o dată cu pierderea acestuia, totul se prăbuşeşte şi el rămâne sărac printre ruine."
 "...în viaţă jocul Mayei include pretutindeni şi în acelaşi timp înălţimile şi josniciile, eternitatea şi moartea, măreţia şi ridicolul."
 "Meditaţia şi înţelepciunea erau lucruri bune, nobile, dar se părea că ele înfloreau numai în izolare, la marginea vieţii, iar faptele şi suferinţele celui ce înota în fluviul vieţii şi se lupta cu valurile sale nu aveau nimic a face cu înţelepciunea, îi erau date, erau soarta lui, trebuiau săvârşite şi îndurate." 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu