Tu poți uita, minune, raza
ce lumina privirea mea?
Când tu vorbeai și aprindeai
speranța
unei iubiri ce m-ar fi încântat...
și uite!
Unde s-a ajuns acum,
să uit e tot ce vreau
nu-ți spun
că nu-s eu însămi,
și așa
nu mă rănește iar
privirea ta.
Dar să nu uiți,
iubite pisoiaș, că pot
să-ți mut din locul lor comod
gândurile, dorințele... și restul.