Am un blog personal, dar nu postez depre mine

Am început să scriu pe blog din nevoia de a consemna diferite idei sau evenimente care mi se păreau importante pentru propria-mi dezvoltare personală. Aveam 14 ani și simțeam nevoia să păstrez undeva ceea ce credeam că e important pentru mine. Și cum se spune că o dată "urcat" ceva, nu se mai șterge în adevăratul sens al cuvântului niciodată, mereu rămâne undeva, doar să știi cum să-l cauți, mi-am făcut blog. Însă pe parcursul timpului blogul meu a început să fie tot mai mult o listă a lecturilor mele -un fel de reminder: ai citit cartea asta! Astfel, deși pe parcursul liceului am fost îndrumată să mă exprim liber, datorită divergențelor dintre personalitatea mea și cea a prietenului meu, m-am transformat într-o persoană introvertită, care evita situațiile în care ar fi fost în centrul atenției.
M-am concentrat pe pasiunile mele (literatura și istoria) și am încercat să nu ies din tipar. Să nu ies în evidență, să-mi ”văd de treaba mea” și să fiu ceea ce aștepta prietenul meu de la mine. Mi-aș dori să spun că asta nu a durat mult, însă pe toată durata liceului am încercat să socializez doar cu un anumit cerc de colege sau cu persoane pe care prietenul meu nu le cunoștea, astfel încât el să nu fie dezamăgit de faptul că nu pot să fiu exact așa cum își dorește.
Până când am decis că e timpul să ies la lumină. Asta se întâmpla anul trecut, după ce am cunoscut un alt băiat care mi-a inoculat ideea că relația pe care o aveam era una nocivă și că într-o relație normală ar trebui să fiu apreciată pentru ceea ce sunt.
Bineînțeles că încăpățânată cum sunt nu i-am dat dreptate și în încercarea de a-i dovedi că se înșală, am făcut tot posibilul să-mi păstrez relația. Problema e că pe parcurs mi-am dat seama că are dreptate. Și la câteva săptămâni după ce mi-am început studenția, am pus capăt respectivei relații. De atunci au trecut aproape 6 luni.
În aceste șase luni m-am regăsit, mi-am dat seama că nu-mi place facultatea pe care mi-am ales-o, mi-am găsit un job și cel mai important, I've found myself a new boyfriend. Pam-pam! De ce e asta cel mai important? Pentru că dacă nu era el, probabil nici nu exista postarea  aceasta. Am încercat atâția ani să mă ascund încât acum, când am revenit la Oana cea crazy, sociabilă și voioasă care eram înainte de fosta mea relație, m-am trezit că de fapt am rămas atât cu idei preconcepute legate de ce înseamnă o relație, cât și cu o anumită teamă după atâția ani alături de un bărbat nepotrivit.
Așa că postarea aceasta e un fel de tribute pentru iubitul meu.
Pentru că mă suportă; pentru că e pe aceeași lungime de undă cu mine; pentru că avem personalități similare, iar dacă e ceva ce nu-i place la mine, nu mă forțează să schimb; pentru că nu se supără pe faptul că întotdeauna comentez; pentru că se uită a doua oară la același episod doar pentru că eu vreau să-l vedem împreună; pentru că știe că-l insult cu drag și pentru că atunci când mă uit în ochii lui văd că se simte la fel de bine în preajma mea pe cât mă simt și eu alături de el.

Cam asta a fost pentru moment.

Paradisul de după colț - Mario Vargas Llosa

"...de iubire nu putea fi vorba în existența ta, iubirea ar fi fost o piedică în  calea misiunii tale de artist, pentru că îi transformă pe oameni în simpli burghezi."

"...să fii incultă și săracă însemna să fii de două ori săracă, Florita."

"...sexul nu mai era pentru tine o formă rafinată de decadență spirituală, ca pentru atâția artiști europeni, ci sursă de energie și de sănătate, un mod de a te schimba, de a-ți reîncărca sufletul, elanurile și voința, pentru a crea mai bine, pentru a trăi mai bine."

"...în lumea la care aveai în sfârșit acces, a trăi însemna o continuă creație."

"Unde te naști este un accident; adevărata patrie ți-o alegi, cu trup și suflet."

"...istoria trăită era  cruntă mascaradă și cea scrisă, un labirint de păcăleli șovine."

"Mergeți, plecați voi. Rămân aici și aștept. Sfârșitul lumii este elementul meu, domnilor."

"Problema nu este să iei puterea cu orice preț, ci să terminăm o dată pentru totdeauna cu exploatarea și inegalitățile."

"...dorința carnală era în același timp exaltare și plăcere, dar și un versant pe care omul se rostogolea rapid spre animalitate, spre formele cele mai sălbatice ale cruzimii și ale nedreptății față de femeie."

Minunata lume nouă - Aldoux Huxley

"...acesta este secretul fericirii și al virtuții: să-ți placă ceea ce ești obligat să faci."

"...ceea ce omul a legat, natura nu mai poate desface."

"...primulele și peisajele au un defect foarte grav: sunt gratuite."

"Extremele se atrag, spuse Controlorul. Pentru simplul motiv că au fost făcute să se întâlnească."

"...impulsul ținut în frâu debordează și revărsarea o constituie sentimentul, patima nestăpânită, dacă nu chiar nebunia: depinde de forța curentului, de înălțimea și tăria barierelor."

"...cuvintele pot fi ca razele X, dacă le folosești așa cum trebuie, pot pătrunde în orice alt mediu- citești și te pătrund."

"cu cât sunt mai mari talentele unui om, cu atât e mai mare capacitatea lui de a-i induce în eroare pe alții."

"Țelul vieții nu este menținerea bunăstării, ci o intensificare și rafinare a conștiinței, o lărgire a cunoașterii."

"...ce nostim ar fi, se gîndi el, dacă n-ar mai trebui să te gîndești la fericire!"

"Una dintre funcțiile principale ale unui prieten este să sufere (într-o formă mai blândă, simbolică) pedepsele pe care am dori să le aplicăm dușmanilor noștri, dar nu izbutim."

"...acesta este prețul pe care trebuie să-l plătim pentru stabilitate.Trebuie să alegi între fericire și ceea ce pe vremuri oamenii numeau <>. Pe aceasta noi am sacrificat-o."

"Adevărata fericire pare întotdeauna destul de palidă și sordidă în comparație cu supracompensațiile chinurilor și mizeriei sufletești. Și, bineînțeles, stabilitatea nu e nici pe departe atât de spectaculoasă ca  instabilitatea. Iar mulțumirea nu are nimic din strălucirea și splendoarea  unei lupte eficace împotriva nenorocirii, n-are nimic din pitorescul unei înfruntări cu ispita sau al unei prăbușiri fatale adusă de patimă și îndoială. Fericirea nu e niciodată măreață."

"Populația optimă, reluă Mustafa Mond, are ca model aisbergul: opt părți din nouă sunt sub apă, numai a noua parte e la suprafață."

"Fiecare schimbare reprezintă o amenințare la adresa stabilității."

"Nu numai arta este incompatibilă cu fericirea, ci și știința. Știința e periculoasă, trebuie să avem multă grijă, s-o ținem în lanț și cu botniță."

"Fericirea e un stăpân aspru - mai ales fericirea altora. Un stăpân mult mai aspru - dacă nu ești condiționat în așa fel încât s-o accepți fără să pui nici un fel de întrebări - decât e adevărul. "

"Dumnezeu nu e compatibil cu mașinile, cu medicina științifică și cu fericirea universală."

"Oamenii cred în Dumnezeu pentru că au fost condiționați să creadă în el."

"Castitatea înseamnă patimă, castitatea înseamnă neurastie. Patima și neurastia înseamnă instabiltate. Iar instabilitatea înseamnă sfârșitul civilizației. Nu poți avea o civilizație durabilă fără o mulțime de vicii plăcute."