"...frica e începutul înţelepciunii."
"De obicei, după două zile, ziarele luau calea tomberonului sau erau folosite în scopuri practice (...). Ca şi cum istoria pe care o trăiau era de unică folosinţă."
"Oamenii trăiesc în lumi diferite, îşi zise. Pentru unii totul e în ziar, pentru alţii totul e în biblie. La mijloc, o altă categorie de nebuni nu crede decât în cărţi. Stau în saloane diferite, dar sub acoperişul aceluiaşi ospiciu."
"Dumnezeu are nevoie de colaboratori destoinici, care nu fac lucru de mântuială, ci de mântuire."
"Răbdarea moartă miroase a grajd şi a laşitate complice, iar cea încrâncenată pute groaznic a răzbunare şi a fals."
"E drept, explicaţiile nu au ce căuta într-o despărţire. Nu pot fi decât meschine. Adevărul nu e nicăieri. Oamenii inteligenţi simt asta."
Am fost puţin surprinsă de maturitatea din acest volum. Nu l-am apreciat pentru ironia fină şi pentru umorul extraordinar care-l carecterizează pe Dan Lungu, ci pentru perspectiva lui asupra unor teme de o asemenea delicateţe. Chiar nu mă aşteptam să-mi lase aşa o impresie plăcută, deşi am fost prevenită că e "o altă faţă" a scriitorului de către bibliotecară în momentul în care am rugat-o să-mi dea ceva de Dan Lungu ce nu am citit deja. Eram deja un fan declarant, aşa că nu mai am nimic de adăugat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu