"...cariera cea mai sigură pentru fete tot măritișul rămâne, dacă nemeresc un bărbat bun."
"Căsnicia bazată pe independența soților e sortită să se destrame tot atât de repede cum s-a încheiat."
"Cine zâmbește mereu, tăinuiește ceva în suflet."
"Azi își zicea, parc-ar fi descoperit o noutate, că gelozia e umbra iubirii. I-a fost rușine de ea până în clipa când a venit iubirea cea mare care i-a pus stăpânire pe trup și suflet deopotrivă. Acum de-abia își dădea seama cât de sinceră era când spunea că n-a iubit niciodată. Bucuria cea mare a iubirii nu-ți umple inima decât după experiența proprie. Închipuirea după experiențele altora o falsifică. Până ce nu te dăruiești n-ai dreptul să-ți spui că ai cunoscut iubirea."
"Pretenția generației ei de a practica amorul rece, lucid, ca o simplă distracție ușoară, o privea ca justificarea unei prostituții camuflate. Actul sexual fără substratul pasiunii copleșitoare i se părea o terfelire și trupească și sufletească de care trebuie să te rușinezi în fața oamenilor și mai ales în fața conștiinții tale."
"Iubirea nu e un târg: te iubesc pentru că mă iubești. Iubirea e o certitudine: te iubesc pentru că te iubesc."
"Iubirea adevărată nu poate avea nici un scop; scopul în sine presupune ceva utilitar. Nici scop, nici sfârșit - iubirea e dincolo de timp și spațiu."
"Cu Alistair, și cu oricine, era deplin lucidă, putea discuta și mai cu seamă a-și formula gândurile, pe când față de Dandu parcă nici n-avea gânduri, ci doar fragmente nebuloase care nu reușeau să se închege în contururi precise. De aceea iubirea rămânea fără alt scop decât un dor etern neastâmpărat. Era ca o somnambulă care trebuie să meargă pe marginea prăpastiei inconștientă de primejdie."
"Luciditatea singură împodobește pasiunea cu fiorul marei bucurii și o ferește de a deveni silnică prin obișnuință."
"Se simțea inutilă și anacronică, o zdreanță veche care încurcă locul."
Sunt cărți care pur și simplu nu pot avea un alt sfârșit. Precum Eleganța ariciului sau Despre eroi și morminte, Jar nu are un final satisfăcător, cel puțin nu pentru un cititor care a apreciat personajul Lianei; Însă nu exista un alt final care să nu afecteze calitatea cărții. Deși chiar și acesta pare desuet, răsuflat - sinuciderea Lianei cu revolverul lui Dandu, scenă clar construită de autor pe motivul corespondenței (Dandu și ”teatrul” său persuasiv și obsesia Lianei de a-l ucide cu propriul revolver)-, nici căsătoria Lianei cu Alistair, nici o eventuală împăcare cu Dandu nu ar fi îndulcit situația. Mi-a plăcut micul roman, însă topul operelor rebriene pentru mine rămâne neschimbat, cu Adam și Eva în top urmată, evident, de Pădurea spâmzuraților...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu