miercuri, ianuarie 21

Eroticon - Mihaela Ursa

"...nu încetăm să ne lăsăm învăţaţi cum să iubim de către profesorii cei mai lipsiţi de credibilitate: personajele literare."

"În prezenţa unei iubiri al cărei adevăr este prea tare, confirmat ca o concluzie la capătul unei probleme de algebră, literatura nu are despre ce să vorbească şi nu poate exista."

"Prea marea naturaleţe şi spontaneitatea sunt duşmanii iubirii."

"Nefericirea din dragoste devine astfel o chestiune de invalidare a scenariului, se naşte atunci când, învins, îndrăgostitul este silit să-şi recunoască limitele demiurgice şi să admită că nu poate da viaţă situaţiilor pe care le-a visat."

"...seducţia este o răspântie între calea luptei şi calea dragostei, părând să ţină mai degrabă de scenariile războiului, decât de poetica îndrăgpstirii."

"...amorul nu agreează nici o formă de stază: odată confirmat, trebuie imediat pus la îndoială, aruncat din nou în luptă, chiar într-o artificială competiţie cu sine."

"...ficţiunea utilă a erotologiilor este instantaneul fotografic în care îngheaţă în care îngheaţă efervescenţa unei întregi lumi amoroase."


A început sesiunea. Crudul adevăr care ucide tot cheful de a citi pe care l-am avut vreodată. Problema este că fiind la Litere, învăţatul pentru examene constă în citit, şi citit, şi iarăşi citit la infinit. Nu că aş fi făcut vreodată altceva. Bineînţeles că în loc să mă cufund în bibliografie sau suportul vreunui curs, am căutat la B.C.U. tocmai ce nu ar trebui să citesc: critică literară! Dar m-a uns pe suflet. Îmi place să urmăresc filonul poetic/filosofic al operelor pe care le citesc, şi sunt cu atât mai încântată când îl/le găsesc vibrând în texte  neaşteptate, cum a fost acest tratat. Îmi imaginam o serie de fraze lungi şi plictisitoare, chestii tehnice şi tot felul de cuvinte noi. dar m-am trezit cu un deja-vu mare cât casa şi cu satisfacţia că ştiu despre ce se vorbeşte. În timp ce-şi expunea argumentele, eu bifam cărţile despre care vorbeşte şi pe care le-am citit în liceu. Ha ha ha, m-am simţit atât de bătrână şi de înţeleaptă. Păcat că nu-i genul de  înţelepciune care să mă transporte precum covorul lui Aladin peste sesiune... păcat.