Racul - Alexandru Ivasiuc

"Simțea doar, pe lângă duioșie, o ciudată tristețe, necunoscută până atunci, care avea o legătură cu slăbiciunea și fragilitatea tuturor oamenilor, a celor puternici uneori mai puternică decât a celor slabi, pentru că numai cei puternici pot sa fie cu adevărat friabili și sânt capabili de nimicire."

"Plânsul său era un plâns de frustrare a unei năzuinți profunde și într-o mare măsura infantilă."

"Perspectiva unei lumi aflate jos, orbecăind neștiutoare în timp ce i se hotăra soarta, redevenită chiar destin, moiră, așa cum o concepeau vechii greci, oarbă pentru cei ce-o îndurau, îi dădu o imensa bucurie și un sentiment de putere."

"Glasul lui Aristotel nu se putea forma din cauza acestui râs primordial, de fiară sănătoasă, plină de vitalitate, pe care orice problemă gravă nu-l poate face decât să râdă."

"Nu există sfaturi morale. Ce trebuie să faci, știi foarte bine. Ce vei face, nu vine din sfaturi, ci din tăria ta și asta, asta nu se naște din sfaturi."

"N-ar fi rămas pustie o lume ci s-ar fi prăbușit una, fără sa lase în nimeni nici o urmă."

"Figueroa avea un fel de capacitate de a spiritualiza tot ce atingea, nu prin argumente ci prin forța extraordinarului său entuziasm pentru orice idee."

"Numai cine reușește să înfrângă această spirituală disperare a inexistenței oricărei finalități, numai acela poate să guste cu adevărat plăcerea revelației ce nu este dată nici credincioșilor naivi, nici necredincioșilor absoluți, ci fidelilor care au trecut prin disperarea necredinței, dar s-au angajat prea departe în căutarea a ceea ce numesc ei himere."

"Însă își aminti că oricum, în cel mai fericit caz, el putea deveni sau rămâne persoană, adică putea avea "grația de a exista", nu individ, adică partea indivizibilă a lumii, care are dreptul să viețuiască.Grația întâmplătoare de a trăi, de a nu fi supărat."

"Un om sortit să fie mereu pus la colț și apoi pus la punct de către toți cei puternici, prin a căror grație există."

"Umilința de a nu putea fi decât cine eram. Rușinea mă sfâșia."

La multi ani Maria!

Prietenii de familie încetează să fie de familie și rămân doar PRIETENI atunci când te aștepți mai puțin. La mulți ani Maria!

Eugenie Grandet - Honore de Balzac

"Zgârciții nu cred în viața viitoare; prezentul e totul pentru dânșii. Vorba aceasta aruncă o lumină oribilă asupra epocii actuale, în care, mai mult ca oricând, banul stăpânește legile, politica și moravurile[...]. Acuma sicriul este o tranziție care nu mai cutremură pe nimeni. Viitorul, care ne aștepta dincolo de veșnica pomenire, a fost strămutat în prezent."

"Orice putere omenească este un compus de răbdare și de timp. Cei puternici voiesc și veghează. Viața avarului este un neîntrerupt exercițiu al forței omenești puse în slujba personalității."

"Între începutul dragostei și începutul vieții nu sunt oare tot atâtea delicate asemuiri? Nu se alină copilul cu dulci cântece de leagăn și cu îmbietoare priviri? Nu i se povestesc oare acele basme pline de minunății, ce-i învăluiesc viitorul în aur? Speranța nu-și desfășoară oare pentru dânsul, mereu, sclipitoarele-i aripi! Nu varsă oare pe rând și lacrimi de fericire, și lacrimi de durere? Nu se aprinde oare la ceartă pentru tot soiul de nimicuri, pentru pietricelele cu care încearcă să-și clădească un șubred castel, pentru buchețelele de flori pe care le uită înainte de a se ofili? Nu râvnește din toată ființa sa să se întreacă cu timpul, pentru a înainta în viață? Iubirea este o a doua noastră schimbare la față."

"Cine a cunoscut cea mai mistuitoare dintre pasiuni, cea a cărei durată e în fiecare zi scurtată de vârstă, de timp, de-o boală fără leac, de una din veșnicele fatalități omenești-acela va înțelege chinurile Eugeniei."

"Aceasta este povestea femeii care, trăind în mijlocul lumii, nu face parte din ea; care, facută să fie o desăvârșită soție și mamă, n-are nici soț, nici copii, nici familie."

Fără prea multe de spus: o carte sublimă, de un geniu exuberant în toată simplitatea ei.


PS: deși am promis că o să mă supăr dacă Eugenie nu se căsătorește cu Charles la sfârșitul cartii, acum mă bucur că autorul nu a redus cartea la o simplă poveste cu sfârșit fericit, ar fi distrus-o dacă ar fi avut un alt final decât cel actual.

Amintiri

După câteva runde în care ne-am chinuit să ne ucidem reciproc în Jazz Jackrabbit 2 (eu și Marius), eu am fugit în bucătărie să mănânc și, la întoarcere, l-am implorat practic pe Marius să îmi downloadeze Atomic Bomberman-ul. Și după o lungă listă de argumente, l-am convins. Acum 20 de minute, încă mă mai jucam, reamintindu-mi de prima dată când am jucat acest joc, acum 7 ani. Am fost atât de încântată (încă îl ador) încât foarte multe săptămâni după aceea nu m-am mai dezlipit de monitor și de tastatură. Astăzi, sunt la fel de dependentă de el cum am fost la început și în următoarele 30 de minute tot ceea ce îmi doresc să văd este cum pun bombe și-mi explodează ecranul...

Frumusete de vanzare - Candace Bushnell

Ei bine, in sfarsit ma apuc si eu de scris. Nu a trecut mult timp, am terminat abea ieri, insa mi-am spus ca daca aman postarea pe maine, nu o sa mai postez nimic, pur si simplu o sa fiu prea ocupata sa plec la Cluj. Astfel, cu doi biscuiti Graf langa mine (sunt absolut deliciosi), The Fray pe fundal si cartea langa mine, incep; Cartea are aproximativ 600 de pagini si de miercuri pana ieri, in putinele ore in care nu ma gandeam la testele care ma asteptau, m-am delectat cu povestea lui Janey Wilcox. Ceea ce e ciudat este ca desi probabil are mai multe pagini decat majoritatea cartilor pe care le-am citit in ultimele saptamani impreuna (Candid - Voltaire; Visul unei nopti de vara - Shakespeare; De ce iubim femeile - Cartarescu si probabil inca vreo 2), in loc sa ma oboseasca, modul lui Candace de a scrie m-a revitalizat. A fost exact ceea ce aveam nevoie. Acum pot sa ma apuc de Racul, nu ma mai simt obosita.
Mi-a placut subiectul cartii, mai ales din puct de vedere al actualitatii lui; poate acum, mai mult ca niciodata, frumusetea este o arma care ajuta la depasirea oricarui obstacol. Si sincer, imi este mila de persoanele care inca mai cred ca doar pentru ca au un corp perfect si un chip angelic, inseamna ca sunt frumoase si in interior. Bineinteles, nimeni nu va fi vreodata perfect, dar frumusetea exterioara trece, iar la final, cand o sa iti amintesti ca intreaga ta viata s-a bazat doar pe superficialitate, o sa constientizezi cat de greu este sa fi frumos si cat de putin are aceasta de a face cu modul in care arata corpul tau sau cu numarul de cosuri pe care le ai pe fata. Adevarul e ca printre cunoscutii mei sunt putine persoane frumoase in adevaratul sens al cuvantului. Si tocmai acelea sunt considerate de catre ceilalti urate sau banale. Dar eu stiu adevarul...
Asa ca nu imi mai pasa de opinia celorlalti in legatura cu prietenii mei (de fapt, nu prea mi-a pasat vreodata), cel putin eu stiu ca adevaratele frumuseti nu au nevoie sa isi intinda parul, sa mearga zilnic la solar sau sa arate ca scoase din cutie si tunate cu chestii roz, adevaratele frumuseti au sufletul frumos, un zambet cald si o solutie pentru orice(chiar daca solutia respectiva este doar un umar pe care sa plangi)....